Mintea românului cea de pe urmă

Vorba aia, "mintea românului cea de pe urmă".
Mai intai, sa zic ca . . . cu acest "Buna ziua, Pacureti", autorul blogului (adi iordache) da "buna ziua" oricarui "drumet virtual" care isi preumbla pasii prin acest "Pacureti virtual", aci prezent.
Colaborez de prin 2014 la pagina facebook numita "Pacureti; Prahova", dar formatul blog mie mi se pare a fi o platforma stabila, de o stabilitate incomparabila cu efemeritatea pe care o ofera facebook-ul.
Bun si ala, dar eu aici ma simt mai "acasa" si pentru faptul ca acolo, in spatele paginii sta o echipa de colaboratori, si atunci nu e corect sa ai abordari prea personale, sau personalizate ci, fiind echipa, abordarile trebuie sa fie cat mai neutre.


Eu sunt cam "vorba lunga" si fiind asa, aici ma port dupa cum mi-i portul, ca fiecare la el in casa.
Formatul blog, are si el, avantajele si dezavantajele lui.
Unul din avantaje este ca aici pot participa persoane atat sub pseudonim cat si pe nume propriu.

Blogul meu nu o sa aduca cine stie ce spectaculozitati, o sa repet si aici multe din fotografiile pe care le-am expus si in acea pagina de facebook, dar si altele, mai personale si voi insoti aici, fotografii sau inregistrari video cu comentarii mai extinse decat am putut-o face in formatul facebook.

Eu am priceput din teoria si practica ingrijirii pomilor, ca ceea ce nu e "drept" si vrei sa indrepti, nu se poate face niciodata altfel decat cu rabdare si cu perseverenta, fara bruscari si fara rele tratamente.
De mic copil am fost indragostit (sa zic asa) de apararea drepturilor persoanei in general, si aparte de parcursul normal pe care il avuram fiecare in scoala am dedicat tot timpul pe care l-am prins, din timpul extra-scolar sau extra-profesional, hobby-ului asta al meu (pentru ca "dreptatea sociala" nu mi-a fost altceva decat, un hobby).

Cu ajutorul blogului, am sa incerc sa impartasesc din cele ramase in sita urmare a trecerii mele prin viata. Pun aici pe masa, informatie, precum se pun de-ale gurii in "bufetele suedeze" si, cine vrea intra si ia ce si cat ii place, iar ce nu ia, ramane oricum mai departe, pe masa, la indemana oricarui alt trecator
Dupa asta introducere, nu spun decat "buna ziua, Pacureti" si . . ."vorbim!"