Adi Iordache (Păcureți)

  Timpul trece, Viața merge, noi (pe noi) cu drag dormim. Am tot încercat pe toate căile (posibile mie) să atrag atenția asupra faptului că... un act formal ( oficial , instituțional ) nu este de teapa unui act non formal sau a unui act informal . Ce vorbim noi așa (ca la țară pe marginea șanțului sau ca prin poiană pe la Iocan), "cleveteală" se numește, dar, la nivel de Stat , la nivel de "relații interstatale", limbajul țățesc, limbajul (și comportamentul ) de iarmaroc, sau de maidan, nu-și au locul. Ideal e să ne îmbrăcăm civilizat în tot timpul, nu doar când ieșim în lume, ideal este să nu fim neglijenți niciodată, dar cu atât mai puțin când apărem în ochii altcuiva (adică în public). Eu am zis, zic, și voi mai zice, că este o dovadă de "neglijență strigătoare la cer", faptul că izvorul tuturor constituțiilor civilizate din lume , are versiunea în limba română, pe pagina oficială a celui mai înalt for politic din Lumea, scrisa și în anul 2020 în acee

Blogul aci de față este un mai vechi blog de-al meu (creat prin 2016) căruia nu prea i-am dat folosință dar, căruia îi voi da de acum înainte. Pentru că trebuia să poarte un nume care să mă reprezinte, nefiind eu vreo cunoscută personalitate, am folosit pentru denumirea acestui blog aceeași formulă pe care o foloseam atunci când vreun proaspăt coleg de școală (profesională), de armată, sau de muncă, mă întreba: - Pe tine cum te cheamă și de unde ești? Iar eu răspundeam invariabil: - Păi, pe mine mă cheamă Adi. Adi Iordache . Iar... de pământ, sunt din Păcureți . Asta în școală (care era la vreo 35 de kilometri de casă, în orașul de reședință al județului din care făceam parte), dar mai târziu (în armată), sau și mai târziu, în Viață, devenea necesară și precizarea județului sau, și a țării . Într-o primă instanță, când am gândit blogul (prin 8 iunie 2016), am fost tentat să-l denumesc "Adi Iordache (ot Păcureți)", ca prin vechile scrieri, dar mai apoi, mi-am zis tot eu... &q