Drepturile de om / Derechos de los humanos

Article start up on 30.10.2022_17.35 (in avion, trecand din UTC-2 in UTC-1).

Intotdeauna pentru a avea loc o explozie este nevoie de o scânteie care să producă detonarea.

M-am născut (in 1959) si am trăit 44 d3 ani in lumea mea, lume situată... undeva prin Romania, fără a ști prea multe despre... "drepturile de om" (om sau persoană, totuna e).

Din literatură, din enciclopedii, din orice fel de informatie a venit catre mine, am selectat si pastrat cu preponderență acele informatii care face ca omul sa ajungă sa aibă "noblețe sufletească", mai înainte de orice altceva.

Dar, in viata este ca in armata si, daca nu tii cadenta cu ceilalti, daca nu-ti ții "locul în formatie", te rătăcești de ceilalti cam tot la fel cum se rătăcea Chaplin de ai lui... din cauza ceții.

Dacă nu-ți ții "locul in formatie"... si apuci pe vreun alt drum, locul lăsat de tine gol, se umple imediat cu altul din formatie (de regulă cu vreunul dintre cei care-ți suflă cel mai în ceafă.

Venit in Spania exact cand implineam 44 de ani (proaspăt operat de hernie inghinala dar... încercând sa nu las sa se vadă asta), am făcut si eu ce am putut încercând să nu-mi castig painea prin cine stie ce mari fraude, ci doar prin acea fraudă care se numește "munca la negru" (sau "munca fără forme legale"), nădăjduind ca... ușor-ușor, voi ajunge să intrunesc cele necesare (in primul rand acte de identitate recunoscute juridic in noua mea lume, si recunoasterea juridică in noua mea lume, a calității, a calificării de "sofer profesionist", calificare pe care in lumea comunistă din care veneam o aveam dobândită, si exercitată, din 1980 în sus.

Dar, la acea vreme, convalidarea profesiilor intre Romania si...nu stiu situatia din alte State membre ale Comunitatii Economice Europene, dar o stiu pe cea din Spania, era mult mai greu de obtinut decat a fost de la 2007 in sus.

Ei bine, dupa ce am obtinut aceasta convalidare, am fost sigur ca voi reusi sa imi fac in Spania, prin muncă, o situație de... ii zic eu azi... "persona plena".

Nu mai stiu de cat timp incepusem munca, ca sofer profesionist, la o intreprindere de transport... regional (opera din Valeancia, acoperind rute care "calcau" nu doar "Comunitatea Valenciana", ci intre si pe teritoriul Comunitatii Catalane, pe cel al Regiunii de Murcia, si pe cel al "Comunității de Madrid".

Initial, la 7 ianuarie 2008, incepusem la o intreprindere de transport care facea curse prin "Comunitatea Economica Europeana" de la acea vreme, dar... mi s-a părut că așa, din "emigrant român în Spania", ating o conditie de dubla emigratie. 

De-abia incepusem să ne re-adunăm pe teritoriul Spaniei ca familie... nucleală, după ce mai întâi ne fragmentasem în patru sferturi, pe teritoriul României, și... tocmai când operația de reîntregire incepuse sa capete contur, o rupeam eu iarăși.

Dacă inainte de asta, plecam in curse lungi si imi lasam familia singură, in casa noastră, acum... la plecarea mea mea in curse lungi nici macar nu mai imi lasam familia in cuibul nostru, ci... intr-un "cuib străin" (un "cuib inchiriat"), timp in care faceam tot posibilul să ținem viu, cald, adevaratul nostru cuib (cuibul nostru de acasa), in care speram sa ne intoarcem cat mai repede... cu conditia de oameni liberi (independenti), si nu sa ne întoarcem la condiția de dependență, din care plecasem.

Cum spuneam la inceput, cu prea multe noțiuni despre conceptul "persoană", nu venisem din lumea comunista din care venisem, deși... dupa cum am gasit acum vreo doi-trei ani, in podul casei, la una din scurtele mele reveniri la... adevaratul meu cuib, prin 1991-1992, imediat dupa Revolutia din 1989, cumparasem o carte care se numea "Drepturile omului", dar...la vreme de 2020-2022, nu-mi amintesc nici dacă am citit-o, nici dacă n-am citit-o.

Probabil că... ca atunci când inveti vreo limbă in care n-ai sa dialoghezi niciodată, cele memorate... se pierd (se astern altele peste ele, dintre cele... cele mai uzuale.

Mă rog, intr-o bună dimineață, dupa 4-5 ore de condus... cât mai lipit posibil in 90... pe la 4, ajuns la un depozit din Grannollers... conform planificării pe care o facea angajatorul, dupa ce am deschis usile din spate si am lipit remorca cu kurul in platforma de beton pe care se facea descarcarea (operatorul de la acel depozit patrundea cu motostivuitorul de pe platforma rigida de beton, pe platforma... deloc rigida a camionului, de unde isi retragea marfa (paleti de bere, bere in tot soiul de ambalaje... cutii, sticle, butoaie), am dat sa mă cățăr... precum Tarzan, sprijinind un picior pe bara din spate a remorcii mele, si apoi ridicandu-ma in maini, până pe platforma... cum mai facusem si alte dati, cu alti operatori, la aceeasi unitate.

Dar nenea ăsta (se vedea ca era... mai cizelat), si... desi ii zic eu aici "nenea ăsta", cred că era mai tânăr decât mine), mi-a zis pe spaniola lui, ceva de genul: "Esperate, esperate...¿somos personas?... ¿o que?"... si s-a dus... si a revenit cu o scara din aia de aluminio, a rezemat-o de zid, si am urcat ca omul civilizat, si nu ca Mowgli sau ca Tarzan, cum eram eu obisnuit din copilarie.

Atunci... mi s-a cam aprins un beculeț, si mi-am dat seama ca in această lume... mult mai urbană decat cea din care veneam, trebuie să reduc pe cât se poate, eventuale comportamente rurale.

Adică... ca atunci cand Tarzan schimbase padurea pe oras (parca pe New York), cand desi civilizatia... il strângea (ca un costum... pe Tom Sawyer), cam asa cam aveam si eu de adaptat comportamentul meu... informal, la comportamentul formal care era majoritar in jurul meu.

De atunci am inceput sa ma aplec mai atent... mai intai asupra conceptului "persoană", descoperind elemente interrelationate cu acesta, pe care... nu le stiam. Concepte precum  "subiect de Drept", "Atributele personalitatii",.... etc.

In plus, m-a frapat diferența dintre continutul articolului "persona", prin comparație cu cel al articolului "persoană", si am realizat si mai clar, inca din acel 2008-2009, ca indoctrinarea comunistă... polizase, vopsise, machiase, multe din