Hantavirus (Hantaviridae)
Orthohantavirusul este un gen de virus care include toate hantavirusurile (familia Hantaviridae) capabile să provoace boli la oameni. Orthohantavirusurile, denumite în continuare hantavirusuri, se găsesc în mod natural în principal la rozătoare (zoonoză). În general, fiecare hantavirus este purtat de o singură specie de rozătoare, iar fiecare rozător purtător adăpostește o singură specie de hantavirus. În rezervoarele lor naturale, hantavirusurile provoacă de obicei o infecție persistentă, asimptomatică. Cu toate acestea, la oameni, acestea produc două tipuri de boli: febra hemoragică cu sindrom renal (HFRS) și sindromul pulmonar cu hantavirus (HPS sau HPSV). HFRS este cauzată în principal de hantavirusuri din Africa, Asia și Europa - cunoscute sub numele de hantavirusuri din Lumea Veche - în timp ce HPS este de obicei cauzată de hantavirusuri din America, cunoscute sub numele de hantavirusuri din Lumea Nouă.
Hantavirusurile se transmit în principal prin aerosoli și picături care conțin excremente de rozătoare, precum și prin alimente contaminate, mușcături și zgârieturi. Factorii de mediu, cum ar fi precipitațiile, temperatura și umiditatea, influențează transmiterea. Boala cardiacă cu rinosinuzită (HDR) este caracterizată prin afectarea rinichilor cu inflamație renală, exces de proteine în urină (proteinurie) și sânge în urină (hematurie). Rata de mortalitate a HDR variază de la mai puțin de 1% la 15%, în funcție de virus. O formă ușoară de HDR, numită nefropatie epidemică, este de obicei cauzată de virusul Puumala și virusul Dobrava-Belgrad. Carcinomul hepatocelular (CHC) se prezintă cu simptome inițiale asemănătoare gripei - febră, dureri de cap și dureri musculare - urmate de insuficiență respiratorie bruscă. Rata de mortalitate a CHC este mai mare decât cea a HDR, variind de la 30% la 60%. În ambele boli, afecțiunea rezultă din creșterea permeabilității vasculare, scăderea numărului de trombocite și un răspuns imun exagerat.
Genomul hantavirusului este format din trei segmente de ARN monocatenare, cu sens negativ, fiecare codificând o proteină: o ARN polimerază dependentă de ARN (RdRp), un precursor al glicoproteinei de suprafață și proteina N. Aceste segmente sunt încapsulate în proteine N pentru a forma complexe ribonucleoproteice (RNP), fiecare dintre acestea având o copie a RdRp asociată. Complexele RNP sunt înconjurate de un înveliș lipidic din care ies proteinele spicule. Replicarea începe atunci când spiculele se atașează de suprafața celulei. La intrarea în celulă, învelișul se contopește cu endozomi și lizozomi, eliberând RNP-urile în citoplasmă. RdRp transcrie apoi genomul pentru a produce ARN mesager (ARNm), care este tradus de ribozomii gazdei pentru a produce proteine virale și replică genomul pentru virusurile fiice. Hantavirusurile din Lumea Veche se asamblează în aparatul Golgi și își dobândesc învelișul acolo înainte de a fi transportate la membrana celulară pentru eliberare prin exocitoză. Hantavirusurile din Lumea Nouă se asamblează în apropierea membranei celulare și își dobândesc învelișul prin înmugurire de la suprafața celulei.
Orthohantavirus es un género de virus que incluye todos los hantavirus (familia Hantaviridae) capaces de causar enfermedad en humanos. Los ortohantavirus, denominados en adelante hantavirus, se encuentran de forma natural principalmente en roedores (zoonosis). En general, cada hantavirus es portado por una sola especie de roedor, y cada roedor portador alberga una única especie de hantavirus. En sus reservorios naturales, los hantavirus suelen provocar una infección persistente y asintomática. Sin embargo, en humanos producen dos tipos de enfermedades: la fiebre hemorrágica con síndrome renal (FHSR) y el síndrome pulmonar por hantavirus (SPH o SPHV). La FHSR está causada principalmente por hantavirus de África, Asia y Europa —denominados hantavirus del Viejo Mundo—, mientras que el SPH es producido habitualmente por hantavirus de las Américas, conocidos como hantavirus del Nuevo Mundo.
Los hantavirus se transmiten principalmente a través de aerosoles y gotículas que contienen excreciones de roedores, así como por alimentos contaminados, mordeduras y arañazos. Factores ambientales como las precipitaciones, la temperatura y la humedad influyen en la transmisión. La FHSR se caracteriza por afección renal con inflamación de los riñones, exceso de proteínas en la orina (proteinuria) y sangre en la orina (hematuria). La tasa de letalidad de la FHSR oscila entre menos del 1% y el 15% según el virus. Una forma leve de FHSR, denominada nefropatía epidémica, suele estar causada por el virus Puumala y el virus Dobrava-Belgrado. El SPH presenta síntomas iniciales similares a los de la gripe —fiebre, cefalea y dolor muscular—, seguidos de insuficiencia respiratoria súbita. La tasa de letalidad del SPH es mayor que la de la FHSR, situada entre el 30 y el 60 %. En ambas enfermedades, la afección resulta del aumento de la permeabilidad vascular, la disminución del recuento de plaquetas y una respuesta exagerada del sistema inmunitario.
El genoma de los hantavirus consta de tres segmentos de ARN de sentido negativo monocatenario que codifican una proteína cada uno: una ARN polimerasa dependiente de ARN (RdRp), un precursor de glucoproteína de superficie y la proteína N. Los segmentos están encapsulados en proteínas N para formar complejos ribonucleoproteicos (RNP), cada uno de los cuales tiene una copia de la RdRp asociada. Los complejos RNP están rodeados por una envoltura lipídica de la que sobresalen las proteínas de espícula. La replicación comienza cuando las espículas se unen a la superficie celular. Tras la entrada en la célula, la envoltura se fusiona con endosomas y lisosomas, liberando los RNPs al citoplasma. La RdRp transcribe entonces el genoma para producir ARN mensajero (ARNm), que es traducido por los ribosomas del huésped para producir proteínas virales y replica el genoma para los virus descendientes. Los hantavirus del Viejo Mundo se ensamblan en el aparato de Golgi y obtienen su envoltura de él antes de ser transportados a la membrana celular para salir mediante exocitosis. Los hantavirus del Nuevo Mundo se ensamblan cerca de la membrana celular y adquieren su envoltura al salir por gemación desde su superficie.
![]() |
| Hantavirus / Hantaviridae > Page start up on 08.05.2026_21:54 UTC+2 |

Comentarios
Publicar un comentario