Dacă-i obligăm pe oameni să citească, vor citi

Si obligamos a la gente a leer, leerá

Dacă îi obligăm pe oameni să citească, vor citi.

Comuniștii (sistemul comunist) avea/u un dicton; "Dacă obligăm oamenii să citească (ceea ce noi le impunem)... ei vor citi (și astfel îi vom avea sub control)". De aici pofta nebună de alfabetizare a populației captive lor. Nu că alfabetizarea nu ar fi fost o urgență și o binefacere, dar nu atunci când, sub cenzură, este folosită pentru vreun fel de îndoctrinare.

Los comunistas (el sistema comunista) tenía/n un dicho: "Si obligamos a la gente a leer (lo que les imponemos)... leerán (y así los tendremos bajo control)". De ahí la imperiosa sed de alfabetización entre su población cautiva. No es que la alfabetización no fuera una necesidad urgente y una bendición, sino que no lo era cuando, bajo censura, se utilizaba para algún tipo de adoctrinamiento.

Ayord says: Continuarea celor de aici (de pe format blog) se poate vedea pe "format pagina web), unde formatul permite editarea pe doua/trei/patru coloane paralele, si unde prezentarea bilingva a celor ce am de spus, devine mult mai usor ochiului, de urmarit.

De acelasi autor / Del mismo autor:

1. Istoria educației în România / Historia de la educación en Rumania > Page start up on 24.01.2022_11.04 (UTC+1 / Paterna, España) 
2. Istoria României văzută din Spania  / La historia de Rumania vista desde España > Page start up on 04.08.2020_17.43 (UTC+1 / España)

Facebook 12.07.2026

Ayord says: Incepusem formularea unui raspuns catre vechiul meu prieten de Facebook (si coleg de breasla) pe telefon, dar prefigurandu-se un raspuns prea lung su prea complex pentru "formatul Facebook", am salvat acel inceput de raspuns, copiindu-l si lipindu-mi-l in Whatsapp, ne-pierzand astfel munca mea deja facuta.

"Calin Calin, Tarile Schenghen si-au deschis granițele pentru lucrătorii din România si din Bulgaria in 2002. Deci, pentru lucrători, nu pentru toată lumea. Ca si sclavii de pe plantație (vezi "Coliba unchiului Tom"), românii au rupt lanțul, si au fugit, cei mai multi, pentru a câștiga intr-o lună cât in țară nu câștigau nici in șase, încercând astfel să reducă diferența dintre ei (clasa de jos), si  cei care si pe timpul lui Ceașcă, dar si după aceea, formau "clasa de sus" (intr-o lume care in teoria comunistă... era egalitaristă. După Revoluție, chiar dacă nu a mai fost Ceausescu (vârful/moțul piramidei umane comuniste), a rămas "piramida" (vezi conceptul "piramida umană") fără a cărei susținere "moțul"... nu ar fi fost "moț". Teoretic conducerea se schimbase, dar practic, nu. O prima intrebare a mea este... de ce cei ce au avut suficientă forță economică pentru a căpăta viză, nu au cerut vize estului (Lumii a doua), ci au cerut vize vestului (Lumii intai)? In 1991 cetatenii românii au primit "certificate de actionar", si au avut astfel posibilitatea sa isi gospodărești întreprinderile din care făceau parte, astfel încât acele întreprinderi sa le ofere ceea ce in limbajul Organizatiei Internationale a Muncii, se numeste "Trabajo decente (sau "Trabajo digno"). Eu am tradus (in Wikipedia) drept "Muncă decentă", dar mai târziu, cineva de pe limba spaniolă a modificat titlul spaniol de la "Trabajo decente" la "Trabajo digno", iar eu l-am lăsat pe limba romana cum il traducerea initial. Ca sa-ti răspund ție acum, Căline... vezi continuarea aici, in josul webpaginii mele intitulata "Istoria educației în România / Historia de la educación en Rumania".

• Acest articol al meu de blog este direct interrelaționat cu articolul meu de tip webpagină: „Istoria educației în România”
• Esta entrada de mi blog está directamente relacionada con mi artículo de tipo webpágina: "Historia de la educación en Rumania".