Prea mic pentru un sistem atat de mare? / ¿Demasiado pequeño para un sistema tan grande?
Sa fac un titlu de forma "Prea mic pentru un sistem atat de mare", parafrazand celebra formula "Prea mic pentru un razboi atat de mare" mi-a venit in minte dupa o serie de argumentari si de contra-argumentari aduse la o postare distribuita de mine in pagina de Facebook "Soferi, choferes, drivers". si in care spuneam (printre altele) ca efortul meu nu a fost (si nu este) orientat pe vreo persoana individuala (fizica sau juridica) ci un Sistem.
Printre altele, ziceam asa:
"Eu n-am treabă cu oamenii, ci cu Sistemul. Sistem pe care îl compunem toți, Sistem care trebuia (și trebuie) de mult reformat, și normal că la orice reformare, la orice "refacere a cărților" se găsesc unii cărora "refacerea cărților" le convine și alții cărora nu le convine. Fiecare e dator să își apere... drepturile lui".
Si mai ziceam ca:
"Nimănui nu îi vor fi respectate lui drepturile, în particular, acolo unde nu se respectă drepturile la nivel colectiv. Iar eu am observat prea demult că în breasla mea nu se respectă drepturile la nivel de breaslă, ca să mă iluzionez că... sărind ca broasca pe lac, din frunză în frunză, as găsi astfel rezolvare problemei. Mie nu mi-a plăcut niciodată aia cu: "Nu-ți convine? Șterge-o". Dacă nu îmi convine ceva, trebuie să aleg eu dacă schimb sau nu, și în nici un caz să plec forțat de faptul că angajatorul nu vrea să respecte prevederile contractuale pentru că așa îi vor mușchii lui. Din 2006, angajatorul din transportul rutier din UE fentează la greu atât Statul cât și angajatul, și trebuie să se lase de sportul ăsta. Problema e că nu fac asta doar angajatorul român sau cel spaniol, ci... cam tot angajatorul din UE".
Si mai ziceam ca:
"Nici eu nu reproșez ceva vreunuia dintre foștii mei șefi, vreuneia dintre fostele mele "emprese". Nu rezolvi nimic dacă în loc să astupi gardul ca să nu îți mai intre vulpea la găini, te pui de pază și cauți să împuști vulpe cu vulpe până termini de împușcat și mama ei de vulpe. Astupi găurile din gard, si-apoi dormi liniștit. Dacă era să mă focalizez pe o empresa, poate o făceam praf, (cum a făcut Chaplin wc-ul ăla în filmul "Dictatorul"). Și ce rezolvi dacă distrugi una și restul sunt la fel (sau aproape la fel) ca aia? Nu sunt toți oamenii rău intenționați (fie ei angajatori, fie ei angajați) dar dacă "șuvoiul principal" merge spre o direcție, cui înoată împotriva lui (așa ca mine) cald... nu-i e.
Defect e... Sistemul.
Sistem pe care, prin dispunerea noastră (ca niște piese la un ceas) noi îl conformăm, noi îl facem să arate "ora exactă" sau... să ne dea cu rest".
Problema e mult mai mult decat grava, Sistemul acesta (guvernat de Legislatia UE a Tahografului) nu e nascut (privit la nivel istoric) chiar demult, e nascut in 2006, dar si-a creat un sistem auto-regenerator care il creste in progresie mai ceva decat progresia geometrica.
Problema e ca aceasta adevarata "masina infernala" de tocat vieti, este (in opinia mea) mai perfecta si mai greu de distrus decat o fi fost la vremea lui acel sistem penitenciar in care pedepsele se executau pe galere.
Cel putin acela era un sistem penitenciar si nu un sistem laboral.
Eu am perceput acest sistem guvernat in Uniunea Europeana de tahograf, ca fiind monstruos, inca din inceputul lui 2008 (la nici doi ani de la... lansarea lui la apa), si am facut, din initiativa proprie si pe cont propriu, un studiu cat am putut eu mai amanuntit acestui adevarat fenomen negativ, un studiu pe care l-am gazduit in mare parte in pagini web de genul acesteia denumite ; "Tachograph - Drivers European Union".
Candva, incercand sa surprind cat mai multe dintre momentele pe care le traiam, asa cum le traiam. am imortalizat si cele cinci minute de video de mai jos, cinci minute din mii si mii de minute asijderea, cinci minute dintr-o viata in continua presiune.
Sa si tii de volan, intr-atat incat sa nu te faci praf nici pe tine nici pe altii, si in acelasi timp sa pastrezi cat poti mai multe date, mai multe marturii cu speranta ca ele vor folosi vreodata, ca in cadrul reconstituirilor criminalistice, la re-compunerea unui "film" despre o realitate pe care altfel... nimeni nu ar ajunge sa o stie, sa o afle, si nimeni nu ar putea face nimic pentru ca acest "rau" sa dispara.
Printre altele, ziceam asa:
"Eu n-am treabă cu oamenii, ci cu Sistemul. Sistem pe care îl compunem toți, Sistem care trebuia (și trebuie) de mult reformat, și normal că la orice reformare, la orice "refacere a cărților" se găsesc unii cărora "refacerea cărților" le convine și alții cărora nu le convine. Fiecare e dator să își apere... drepturile lui".
Si mai ziceam ca:
"Nimănui nu îi vor fi respectate lui drepturile, în particular, acolo unde nu se respectă drepturile la nivel colectiv. Iar eu am observat prea demult că în breasla mea nu se respectă drepturile la nivel de breaslă, ca să mă iluzionez că... sărind ca broasca pe lac, din frunză în frunză, as găsi astfel rezolvare problemei. Mie nu mi-a plăcut niciodată aia cu: "Nu-ți convine? Șterge-o". Dacă nu îmi convine ceva, trebuie să aleg eu dacă schimb sau nu, și în nici un caz să plec forțat de faptul că angajatorul nu vrea să respecte prevederile contractuale pentru că așa îi vor mușchii lui. Din 2006, angajatorul din transportul rutier din UE fentează la greu atât Statul cât și angajatul, și trebuie să se lase de sportul ăsta. Problema e că nu fac asta doar angajatorul român sau cel spaniol, ci... cam tot angajatorul din UE".
Si mai ziceam ca:
"Nici eu nu reproșez ceva vreunuia dintre foștii mei șefi, vreuneia dintre fostele mele "emprese". Nu rezolvi nimic dacă în loc să astupi gardul ca să nu îți mai intre vulpea la găini, te pui de pază și cauți să împuști vulpe cu vulpe până termini de împușcat și mama ei de vulpe. Astupi găurile din gard, si-apoi dormi liniștit. Dacă era să mă focalizez pe o empresa, poate o făceam praf, (cum a făcut Chaplin wc-ul ăla în filmul "Dictatorul"). Și ce rezolvi dacă distrugi una și restul sunt la fel (sau aproape la fel) ca aia? Nu sunt toți oamenii rău intenționați (fie ei angajatori, fie ei angajați) dar dacă "șuvoiul principal" merge spre o direcție, cui înoată împotriva lui (așa ca mine) cald... nu-i e.
Defect e... Sistemul.
Sistem pe care, prin dispunerea noastră (ca niște piese la un ceas) noi îl conformăm, noi îl facem să arate "ora exactă" sau... să ne dea cu rest".
Problema e mult mai mult decat grava, Sistemul acesta (guvernat de Legislatia UE a Tahografului) nu e nascut (privit la nivel istoric) chiar demult, e nascut in 2006, dar si-a creat un sistem auto-regenerator care il creste in progresie mai ceva decat progresia geometrica.
Problema e ca aceasta adevarata "masina infernala" de tocat vieti, este (in opinia mea) mai perfecta si mai greu de distrus decat o fi fost la vremea lui acel sistem penitenciar in care pedepsele se executau pe galere.
Cel putin acela era un sistem penitenciar si nu un sistem laboral.
Eu am perceput acest sistem guvernat in Uniunea Europeana de tahograf, ca fiind monstruos, inca din inceputul lui 2008 (la nici doi ani de la... lansarea lui la apa), si am facut, din initiativa proprie si pe cont propriu, un studiu cat am putut eu mai amanuntit acestui adevarat fenomen negativ, un studiu pe care l-am gazduit in mare parte in pagini web de genul acesteia denumite ; "Tachograph - Drivers European Union".
Candva, incercand sa surprind cat mai multe dintre momentele pe care le traiam, asa cum le traiam. am imortalizat si cele cinci minute de video de mai jos, cinci minute din mii si mii de minute asijderea, cinci minute dintr-o viata in continua presiune.
Sa si tii de volan, intr-atat incat sa nu te faci praf nici pe tine nici pe altii, si in acelasi timp sa pastrezi cat poti mai multe date, mai multe marturii cu speranta ca ele vor folosi vreodata, ca in cadrul reconstituirilor criminalistice, la re-compunerea unui "film" despre o realitate pe care altfel... nimeni nu ar ajunge sa o stie, sa o afle, si nimeni nu ar putea face nimic pentru ca acest "rau" sa dispara.
Comentarios
Publicar un comentario