Numărătoare inversă. Tic-tac

Blogul aci de față este un mai vechi blog de-al meu (creat prin 2016) căruia nu prea i-am dat folosință dar, căruia îi voi da de acum înainte.

Pentru că trebuia să poarte un nume care să mă reprezinte, nefiind eu vreo cunoscută personalitate, am folosit pentru denumirea acestui blog aceeași formulă pe care o foloseam atunci când vreun proaspăt coleg de școală (profesională), de armată, sau de muncă, mă întreba:

- Pe tine cum te cheamă și de unde ești?

Iar eu răspundeam invariabil:

- Păi, pe mine mă cheamă Adi. Adi Iordache. Iar... de pământ, sunt din Păcureți.

Asta în școală (care era la vreo 35 de kilometri de casă, în orașul de reședință al județului din care făceam parte), dar mai târziu (în armată), sau și mai târziu, în Viață, devenea necesară și precizarea județului sau, și a țării.

Într-o primă instanță, când am gândit blogul (prin 8 iunie 2016), am fost tentat să-l denumesc "Adi Iordache (ot Păcureți)", ca prin vechile scrieri, dar mai apoi, mi-am zis tot eu... "De ce mai complicat, când se poate mai simplu?"

O vreme, îmi căzuse în uitare acest blog, blog în care rareori mai postam câte ceva.

De curând însă, "goagălul", care mi-a oferit încă de prin 2010-2011 un extraordinar suport, mi-a tot re-adus aminte că datorită reformelor pe care el si le aduce în politica sa, toată această muncă a mea (o enormă cantitate de muncă), intr-un an de aici incolo, se va stinge (ca o lumânare).

Eu am avut, am nevoie, și probabil nu voi mai scăpa de nevoia asta niciodată, de a mă exprima... "simultan bilingv".

Nevoia asta o au și alți oameni, tot așa cum pe la noi prin țară sunt atâția oameni din naționalitățile conlocuitoare, așa cum în Spania valencienii, catalanii, galicienii, bastii, au nevoie de bilingvism ca peștele de apă.

Diferența este că, una este să trăiești la hotarul dintre două sate vecine geografic dar de limbi diferite, și alta este să trăiești între două lumi lingvistice diferite, situate la mare distanță una de alta, pe hartă, dar  dintre ai căror membri, foarte mulți se intersectează unii cu alții, în practică.

Mă rog, aș fi vrut să fiu mai scurt, și să zic că de acum încolo voi folosi acest blog (atât în română cât și în spaniolă) ca pe ... blogul meu principal.

Să-i dăm bătaie :)

El blog aquí presente es un más antiguo blog mío (creado por el 2016), un blog que no he usado mucho, pero que voy a usar a partir de ahora en adelante.

Porque tenía que tener un nombre, un nombre que me representara, al no ser yo una personalidad conocida, usé como nombre de este blog mío, la misma fórmula que usaba cuando algún nuevo colega de escuela (profesional), de ejército o de trabajo me preguntaba:

- ¿Cuál es tu nombre y de dónde eres?

Y yo, invariablemente respondía:

- Bueno, mi nombre es Adi. Adi Iordache. Y de tierra, soy de Păcureți.

Esto tenia validez cuando estaba alumno, en la escuela (que estaba a unos 35 kilómetros de casa, en la ciudad de residencia del condado del que formaba parte, Prahova), pero más tarde (en el ejército), o incluso más tarde, en la Vida, se hizo necesario especificar y el nombre del condado. , y mas tarde, y el nombre del país.

En la primera instancia cuando pensé en este blog (8 de junio de 2016), tuve la tentación de denominarlo "Adi Iordache (ot Păcureți)", como en los escritos antiguos, pero luego me dije yo, a mí mismo ... "¿Por qué más complicado, cuando se puede más simple?"

Por un tiempo, me olvidé de este blog, un blog donde rara vez volvía a publicar algo.

Pero recientemente, este Google que a mi me brindo un apoyo extraordinario desde 2010-2011, no se cansa de recordarme que debido a las reformas que aporta a su propia política, todo este trabajo mío (una enorme cantidad de trabajo) en un año se apagará (como una vela).

Yo he tenido, necesito y probablemente nunca me libraré de esta necesidad, de expresarme ... "simultáneamente bilingüe".

Esta necesidad también la tienen otras personas, así como hay tanta gente de nuestro país (Rumania) viviendo en vecindad aunque necesitan dos idiomas a la vez, tal como en España los valencianos, los catalanes, los gallegos, los vascos, necesitan el bilingüismo como los peces necesitan el agua.

La diferencia es que, una cosa es vivir en la frontera entre dos pueblos vecinos geográficamente pero de diferentes idiomas, y otro es vivir entre dos mundos de diferentes idiomas, ubicados en la mapa a gran distancia el uno del otro, pero de cuyos miembros, muy muchos están conectando y interconectando en la práctica de día a día.

Bueno, me hubiera gustado ser más breve y solo decir que a partir de ahora usaré este blog (tanto en rumano como en español) como ... mi blog principal.

A por ello :)