Cine nu-l vede pe Dumnezeu cu ochiul liber, să-l privească cu microscopul, cu camera video, cu telescopul

 14.05.2021_19.53 (UTC+1 / Paterna, España)

Am văzut innumerabile si interminabile dispute între religioși și atei cu privire la existența sau inexistența lui Dumnezeu.

Temă antică, veche de mii și mii de ani, pentru care oamenii se ucid între ei.

Eu nu sunt de partea niciuneia dintre cele două tabere, ci, cum e mai rău și mai rău, eu sunt un simplu obiectivist, situat chiar la linia frontului dintre cele doua ostile osti..

În acest fel, te afli în ingrata situație de a primi o cantitate dublă de lovituri, de a primi săgeti din două direcții diametral opuse, având de două ori mai mulți... (voluntari/involuntari) adversari, de două ori mai multi arcași ale căror săgeți te lovesc (sau te pot lovi oricand pot lovi, atat din față, cat si din spate.

Așa cum am spus în titlu, așa am spus-o până acum și asa o voi spune și de acum înainte; cine nu este capabil să-l vadă pe Dumnezeu cu ochiul liber, atunci să-l privească (ca prin ochelari) prin lentila vreunui microscop, prin lentila vreunei videocamere, prin obiectivul vreunui telescop. Măcar în acest fel ai putea ajunge să întelegi, cititorule, că tot ceea ce vezi prin acele lentile, sunt părți, sunt procente, sunt un anumit volum (mai mare sau mai mic) din acel volum total care este ... (depinde cum vrei tu să-i zici), Dumnezeu, Natura, Universul, sau Viața.

Tocmai de aceea am făcut acum vreo două zile, o mică filmare, o mică filmare în care ... tot (când spui "tot" spui acelasi lucru ca atunci când spui "100%") ce se vede, nu este altceva decât porțiuni (porțiuni mici) din acest imens întreg, care este Dumnezeu (sau Natura sau Universul, sau ... Viața).

Oamenii religioși l-au personificat pe Dumnezeu, imaginându-l mai mult sau mai puțin ca ființă umană.

Religiosul așteaptă, să zicem, ca vreun dumnezeu să apară la orizont și să se apropie de ei.

Ateii îi neagă pe religioși, dar nu umplu nici ei cu nimic. vidul din orizontul lor observabil.

Pentru mine însă, ca obiectivist, atât tot ceea ce se află între mine și linia orizontului meu observabil, cât și ceea ce se află dincolo de linia de orizont a orizontului meu observabil, formeaza un tot, pe care oricum l-ai denumi, el tot acelasi 100% îl constituie.

Atât o grupare, cât și cealaltă, face abstracție de tot ceea ce există între ele și orizont, fără a conștientiza acest „univers imediat” ca parte indivizibilă, inseparabilă a aceluiași unic "univers total".

Ceea ce pe om îl face să fie om (atunci când îl face) este "rectitudinea", rectitudine care atunci când întâlnește reciprocitate devine "co-rectitudine".  Ca să deprinzi rectitudinea, ai de asimilat, ai de asimilat drept (numai drept, niciodată strâmb).

Asimilarea asta este un fel de "ulei hidraulic" care, cu cât crește în cantitate, cu atât te propulsează (te înalță) ca pe un piston de "cilindru telescopic", înălțându-te (evident, spre cer) și marindu-ți astfel, cu fiecare milimetru de înălțare. raza propriului tău orizont.

Cunoasterea, este polul opus al "lipsei de cunoastere".

Pentru unii oameni a fost nevoie să apară Google Maps-ul pentru a ajunge (măcar așa) să-și mărească sau să-și micșoreze "zoom"-ul, alții puteau (si pot) face lucrul ăsta, și doar prin intermediul minții proprii.

Am ieșit undeva afară (sub cerul liber), și am filmat atât de mult cât am putut cuprinde (în obiectivul telefonului meu mobil), din dumnezeul în care eu am crezut vreodată, cred și voi crede. Spre orice direcție ai indrepta obiectivul (dacă nu-ți sunt de ajuns proprii-ți ochi, dacă nu-ți sunt suficiente cele cinci naturale simțuri ale tale, luate pe rând sau toate la un loc), vezi diverse părti, diverse cantități, din același imens și unic tot, ale aceluiași tot care ne conține pe fiecare dintre noi în parte, și pe toți laolaltă.

"Ieși copile cu părul bălai, afară, sub cerul liber", ... și inspiră-l, și expiră-l, pe Universul din care faci parte. Participă omule și tu cu tot ce poți, pentru ca universul tău să fie un univers cât mai respirabil pentru toți, și deodată cu asta, și pentru tine:

Dumnezeul meu arată așa cum se vede in acest video de mai jos. Cratilos sfătuia oamenii încă de acum peste 2500 de ani,  să nu se încreadă în lucruri pe care, la limită, nu le pot indica cu degetul. 

Parafrazându-l pe Cratilos, eu spun (având la dispoziție in secolul XXI lucruri pe care atunci Cratilos nici nu le putea visa) omului, să nu se încreadă în nimic pe care vreunul dintre membrii speciei umane, nu+l poate fotografia sau filma, cu telefonul sau mobl+ Prin obiectivul telefonului tau mobil, filmeaza-l si tu (așa cum am făcut eu) pe dumnezeul în care te încrezi tu, și arată-mi-l și tu mie.

/

Muchas veces he visto disputas entre religiosos y ateos sobre la existencia o no existencia de Dios.

Tema antiguo, de miles y miles de años, por el que la gente simplemente se mata entre sí, aunque, quién tiene razón, si lo tiene .... por sí mismo lo tiene.

No estoy con uno u otro bando, pues ... peor aún, entre ellos.

De esta forma, recibes golpes desde dos direcciones diametralmente opuestas, teniendo el doble de oponentes.

Como decía en el título, lo he dicho hasta ahora, y diré de ahora en adelante: quien no es capaz de ver a Dios a simple vista, que lo mire por el lente de un microscopio, por el lente de una cámara, por la lente de cualquier telescopio; todo lo que ve cuando lo mira de la forma como mira son diminutas partes (diminutos porcentajes) de aquel total que es el Dios.

Eso es exactamente por lo que hice hace unos dos días, una pequeña filmación, una pequeña filmación en la que ... todo lo que ves no son más que porciones (pequeñas porciones) de este enorme todo, que es Dios (o la Naturaleza, o el Universo, o ... Vida).

Los religiosos han personificado a Dios, imaginándolo mas o menos como a el ser humano.

Los religiosos esperan, digamos, a un dios que aparezca en el horizonte y que se acerca a ellos.

Los ateos niegan que puede aparecer algún dios en el horizonte y asi, que se acerque.

Pero ambos grupos ignoran todo lo que existe entre ellos y el horizonte, sin considerar este "universo inmediato" como parte del mismo "universo total" (Dios) que algunos esperan ser, y otros no lo esperan.