De învățat (și de știut) mult mai bine decât pe "Tatăl nostru"
![]() |
| Drepturile Umane Fundamentale (Articolul 2) Drepturile persoanei |
"Orice persoană dispune de toate Drepturile și Libertățile proclamate în prezenta Declarație, fără deosebire de rasă, culoare, sex, limbă, convingere (religie, opinie politică sau de altă natură), origine națională, origine socială, avere, naștere sau orice alt fel de condiție.
Mai mult decât atat, nu se va face nici o distincție funcție de condiția politica, de condiția juridica sau de condiția internaționala a țării, sau al teritoriului, de a cărei jurisdicție aparține vreo anume persoană, fie că este vorba de vreo țară independentă, fie că este vorba de vreun teritoriu aflat sub administrare fiduciara, de vreun teritoriu lipsit de autonomie sau de vreunul supus vreunei alte forme de limitare a suveranității". > https://www.facebook.com/adrian.iordache.731/posts/pfbid02szQVZNaugjH6EkSQr5WZnia1MnQcv8hW6tjySaBizAPzB6fxdfYKvFZ5Cxb4Daqrl
Dar mie mi se pare că a doua parte a articolului 2 este cea care trebuie pusă sub lupă.
Prima parte spune că drepturile și libertățile nu se acordă în funcție de caracteristicile persoanei.
A doua parte merge mai departe: nici statutul politic, juridic sau internațional al teritoriului de care aparține persoana nu poate constitui un motiv de discriminare.
Și aici apare o consecință extrem de importantă:
Drepturile fundamentale ale omului nu depind de suveranitatea teritoriului pe care trăiește omul.
Nu trebuie să trăiești într-un stat independent, într-un teritoriu autonom sau într-un teritoriu cu suveranitate limitată ca să fii titularul drepturilor proclamate de Declarație.
Aș mai sublinia o distincție: articolul nu spune că toate teritoriile au același statut juridic. Spune că statutul lor nu justifică lipsirea persoanelor de drepturile proclamate.
Iar formularea ta cu „călăritorii de Drepturi” are haz, dar și un substrat serios.
Căci, înainte să revendici drepturile altora, ar trebui să înveți să le respecți pe ale fiecăruia.
Articolul 2 nu este o rugăciune. Este o regulă de universalitate a Drepturilor Omului. :)
Eu aș distinge trei lucruri:
Propunerea: Dreptul democratic formulează și proclamă un ansamblu de drepturi și obligații.
Îmbrățișarea: Oamenii acceptă aceste principii și le transformă în valori și norme de comportament social.
Aplicarea: Instituțiile și oamenii respectă, protejează și garantează exercitarea acestor drepturi.
Și mai este o nuanță importantă în ceea ce spui:
Numărul celor care îmbrățișează aceste principii influențează profund funcționarea unei societăți democratice. Dar drepturile fundamentale nu devin drepturi ale unei persoane numai dacă majoritatea le acceptă.
Altfel, am ajunge la paradoxul în care majoritatea ar putea vota suprimarea drepturilor minorității.
Așadar, aș formula distincția astfel:
Legitimitatea socială a Dreptului democratic depinde de adeziunea oamenilor, dar drepturile fundamentale ale persoanei nu depind de popularitatea lor.
Sau, în limbajul proiectului tău: universalitatea drepturilor este una, gradul de însușire socială a acestora este alta.


Comentarios
Publicar un comentario