Despre Pacepa, despre trădare, și despre trădători / Sobre Pacepa, sobre traición, y sobre traicioneros

 Articol in lucru / Articulo en obra.

• Articol început la 24.06.2022_08.10 (UTC+1 / Paterna, España), pornind de la un comentariu care se configura prea lung si prea larg, pentru un normal comentariu de Facebook. Comentariul care se prefigurase in Facebook, si căruia, in loc sa il termin si sa ii dau "enter", i-am dat "copy" si l-am adus aici, este acesta:
• Artículo iniciado el 24.06.2022_08.10 (UTC+1 / Paterna, España), partiendo de un comentario demasiado largo y demasiado ancho, para un comentario normal de Facebook. El comentario que estaba prefigurado en Facebook, y que en lugar de terminarlo y darle un "enter", le di una "copia" y lo traje aquí, es este:

"Dupa cum vad prin cele scrise, Pacepa a dezertat (ca sa zic asa) in iulie 1978. In iulie 1978 aveam 18 ani si 6-7 luni, de 6 luni îmi începusem "cariera" de strungar al uzinei 1 Mai din Ploiești, ma aflam la un an mai înainte de a fi incorporat in armata. La vremea aceea, probabil ca vedeam lucrurile asa cum azi le vede un cubanez, un rus sau un nord-coreean.... "normal y corriente" (cum zic spaniolii), mi-oi fi zis si eu la fel: "A trădat, este un trădător, merita împușcat" si oi fi tras pământ peste poveste. Dar, prin 1986, aveam deja vreo 7 ani in... "câmpul Muncii", imi schimbasem profesia inca din iulie 1981 (ca strungar mi se parea ca am intrat pe un drum înfundat si ca drumul meu spre libertate este complet închis), optasem pentru șoferie... visand sa ajung macar "sofer de TIR", spre a vedea lumea si cea de dincolo gratiilor coliviei (o parte din armata am facut-o prin preajma granitei cu ungurii, asa ca gratiile coliviei le vazusem si vazusem ca exista o linie dincolo de care eu, care ma consideram de cand ma nascusem... un om liber, nu am voie nici macar sa ma apropii la mai putin de 60 km, nu mai ziceai... sa o calc. "Sofer la TIR" nu am ajuns (in Romania) niciodata. Prin 1986 faceam foarte multe "deplasari" prin tara, deplasari scurte (o saptamana - doua), medii, lungi sau foarte lungi (1an, si peste 1 an). Problemele erau multe dar primele porneau de la "arondarea" pentru alimente si de la conditiile de cazare... de la o zi la alta mai dezastruoase. Nu poti trage in jug daca nu... alimentezi corpul si daca nu ai niste minime conditii de viata pentru odihna si re-crearea puterilor tale. Prin 1986, satul de lipsurile pe care le vedeam in jurul meu la tot pasul, am ales singura cale existenta, cale prin care puteai adresa in mod oficial (formal) intrebari, si unde puteai primi in mod oficial, raspunsuri. Am facut cerere si am intrat in PCR cand nu intra (cand nu mai intra)... nici dracu. Pentru asta aveai nevoie de recomandari de la cel putin 5 membri PCR, iar acesti 5 giranti ai mei erau 5 superiori de-ai mei din "campul Muncii" (seful de santier, seful de sectie si alti buni profesionali din domeniul geologic in care lucram). De mic copil ma hranisem cu chestii care făceau din mine un om care... nu putea trada. Dar eu nu intram in PCR nici sa tradez pe cineva, nici sa nu tradez, ci gandeam eu, ca acolo se pot cauta... si gasi, daca este buna credinta, solutii la problemele cu care noi, muncitorii de la baza piramidei, ne confruntam. Imi iubeam colegii, si nu cautam solutii doar pentru mine ci... pentru domeniul meu profesional. Dar... mi s-a inchis gura de la prima sedinta, iar ca element de santaj era folosit faptul ca imi distrug viata nu doar mie si familiei mele... pe 7 generatii, cum era vorba, ci si girantilor mei si familiilor lor... pe cate 7 generatii. Deci... nu apucasem sa spun nimic. Cum sa gasesti solutii la o problema careia nu ii cunosti (sau refuzi sa ii cunosti), datele? Vad ca lui Pacepa i s-a cerut eliminarea unui anume "Noel Bernard", si ca acela a fost punctul culminant in care Pacepa a avut de ales intre a ajunge "criminal" sau a ajunge "tradator". Pornind in principal de la acea fatisa blocare a libertatii mele de exprimare (am patit acelasi lucru cum am aflat acum in ultimii ani ca patise Constantin Parvulescu...