Pacea caprei domestice

Comentam la niște "georgești" care spuneau că "românii vor pace":
>
"Parcă Ceașcă nu vorbea despre pace toată ziua. 
Toate persoanele violate vor pace. Treaba e să vrea pace și violatorii. Degeaba voiau românii pace, dacă nu voiau același lucru și hunii sau tătarii. 
50% este aranjat; căprioara vrea pace. Problema e că mai trebuie să vrea pace și lupul. 
Voi georgeștii vă hrăniți cu basme. Cu basme de adormit copiii... dar care nici pe copii nu ii adorm".
>

Capra domestică (ca să dau un exemplu dintre o mie), diferit de capra silvestră (impropriu numită "sălbatică"), pentru a se feri de lup, pentru a obtine acea asa zisă "pace", clamată de... georgești, se aruncă în brațele vreunuia dintre ciobanii (protectorii/proxenetii) de pe lumea asta.
În schimbul locului în grajd pe care îl obține, trebuie sa stea capră în multe feluri. Va trebui să dea (ciobanului/protectorului/proxenetului care a pus laba pe ea in locul lupului) carne și lapte.
"Protectorul" ii ia iezii de lângă ea oricând vrea el, iar la montă o dă cand i se scoală lui, nu când i se scoală respectivei capre.
Libertatea nu e simplă, dar chiar si asa? e mai greu de păstrat, decât de pierdut.
Românul (in general) a stat la iesle vreme de 45 de ani, și... greu mai redevine la starea naturală.
Cel mai bun exemplu este câinele
După ce a suferit procesul de domesticire, nu se mai poate întoarce spre condiția de silvestrie decât până pe la jumătatea drumului, adică, până pe la condiția de... maidanez.