Rusia ar viola Statele Unite, dar Statele Unite nu ar viola Rusia.

Rusia violaría a Estados Unidos, pero Estados Unidos no violaría a Rusia.
.................................

După ce am ascultat acest clip video al stimatului meu Remus Cernea, m-am pornit să spun și eu aici, niște opinii de-ale mele, care câteodată se împletesc mai mult, câteodată mai puțin, cu spusele lui Remus, dar per total... câștigăm amândoi, contribuind fiecare cu ce știe el că are mai bun în el, pentru propășirea democrației.

Zice Remus în acest clip video al său că... "A fost aruncată în aer, a fost pulverizată ordinea internațională, bazată pe "Carta Drepturilor" și pe sistemul de tratate și de reguli acceptate la nivel global după al doilea razboi mondial" 

.

Iar de aici încolo zic eu:

.

Paritatea dintre acei membrii ai ONU care au ratificat... dar au si tins spre respectarea prevederilor celor 30 de articole ale Declaratiei Universale (plus Preambulul) si al celor care au ratificat Declaratia Universala doar asa... la sanchi, a ramas cam aceeasi.

Rusia reprezintă un pol (cel al trăirii vieții în ne-democrație), în timp ce Statele Unite reprezintă alt pol (cel al trăirii vieții în democrație).

Dacă ar fi fost vreodată doar după gândul Rusiei, aceasta ar fi năvălit pe tot Globul, ocupându-l.

N-a avut ce face însă și s-a mulțumit cu atât cât ocupase până la celebra "cortină de fier", stăvilar pe care o anumită parte a Lumii (Lumea întâi) a reușit să o ridice în calea sa, stagnându-i intenția de a inunda tot.

Eliminarea "Cortinei de Fier", de catre "Lumea întâi" nu a găsit dincolo de cortină o Rusie domesticită ci, la fel de sălbatică, la fel de însetată de sânge ca întotdeauna.

Cum am comentat și la clipul lui Remus, cea mai mare parte a țărilor lumii a doua (lumii sovietice) au devenit membre ale ONU (și semnatare ale Cartei Drepturilor), nu atât pentru a întări ONU cât pentru al dinamita.

.

Democrația este o profesie, pe când non-democrația nu este o profesie (ci o meserie)

Profesia nu se poate învăța prin procedeul numit "ucenicie la locul de muncă" ci prin procedeul numit  "școală profesională" (cel puțin).

Problema principală aici rezidă, că foarte multora nu le place școala (absorbirea de teorie) ci ar vrea să prindă lecția... ca din mers, fără mare consum de energie... mentală.

Si atunci apare un fel de razboi asemănător "războaielor din școală unde elevii cei cu medii sub 7 fac (de obicei) front comun. impotriva celor cu medii peste 7, sau altfel spus, "ne-calificații" sau... slab-calificații (în profesia de PERSOANĂ)... nu-i înghit pe cei "bine-calificați".

Cu alte cuvinte, democrația este o activitate umană regulată (reglementată), iar non-democrația este o activitate umană ne-regulată (ne-reglementată sau... slab regulată/reglementată).

....................................

Ajunși aici, hai să spun o poveste.

Încă de prin 1966/67/68,69... de pe când eram elev prin clasele primare 1, 2, 3, 4, mi-au rămas vii niște amintiri când, din cine știe ce motive (poate vreo oră de sport făcută în curtea școlii și incheiată mai inainte de a suna clopoțelul) noi băieții (cei cărora ne placea acea joacă cu mingea căreia noi îi spuneam "fotbal"), ne apucam să încingem cate vreo "miuță".

Dar... venea ora când clopoțelul suna, și atunci restul de elevi din cele două săli de clasă ale acelei școli năvăleau în curte, de-a valma, în pauză, stricându-ne (unii mai cu intenție, alții fără intenție) cu năvăleala lor, jocul.

Copii nu simt toți atracție către același tip de jocuri

Fetele ar fi preferat să ne jucam șotron, "batista-mparfumată", "baba-oarba", băieților cărora nu le plăcea fotbalul le-ar fi plăcut să ne jucam de-a ulii și porumbeii, sau... "de-a alergatelea", sau... câte și mai câte altele.

Fotbalul pe care îl jucam noi, este impropriu spus "fotbal", ci mai bine spus... "băteam și noi mingea". 

Unii dintre noi cunoșteam, mai mult sau mai puțin, niște noțiuni precum "henț", "fault", "aut", "gol", dar noi nu dispuneam de vreu teren trasat.

Jocurile nu le poți juca singur, ai nevoie de alții care să consimtă să se joace cu tine respectivul joc.

Cu un copil care nu respectă general-acceptatele reguli ale respectivului joc, sunt mulți copii care... refuză să se joace.

Copii de atunci am crescut mari și... a mers fiecare pe drumul său.

Eu am fost atras întotdeauna de jocurile regulate/reglementate. 

Îmi sunt dragi jocurile, îmi sunt dragi oamenii, iar ca să mă pot juca cu ei în bună înțelegere, învăț și respect regulile de joc ale oricărui joc pe care îmi face plăcere să îl joc.

Am jucat, în cadru cât de cât organizat, fotbal, volei, tenis, tenis de masă, și alte sporturi, iar în cadru ne-organizat, tot felul de activități, precum șah, table, diverse jocuri de cărți, diverse jocuri cu mingea, etc.

Și, aici, apare câte cineva prin Facebook, care zice absurditatea că... "Ce reguli să respecți măi frate, nu e de respectat nici o regulă niciodată, cei care respectă regulile sunt niște lași, le respectă de frică".

Cum ar veni, când joci fotbal, te-ai feri să faci henț, de frică? 

Eu zic că respecți regulile acelor jocuri în care te bagi de bunăvoie din respect pentru ceilalți jucători, din respect pentru joc, din respect pentru tine însuți, din dragoste pentru Societate și pentru naturala socializare (omul fiind, din fabrică, "animal social").

Încă de când i-a incolțit speciei umane primul dram de minte, relațiile între oameni, au devenit de la "relații de sorginte animală", "relații de sorginte convențional - umană.

De-a lungul cronologiei existenței umane, s-au stabilit tot felul de convenții, dar cele mai adevărate convenții se stabilesc atunci când la stabilirea lor, participă... în mod legitimabil, un număr cât mai mare de oameni, iar instrumentul cel mai bun pentru a se ajunge la asta nu este nimic altceva decât "sufragiul universal".

Después de escuchar este video clip de mi estimado Remus Cernea, comencé a decir aquí también, algunas de mis opiniones, que a veces se superponen más, a veces menos, con las palabras de Remus, pero en general... ambos ganamos, cada uno aportando con lo que sabe que es lo mejor que hay en él para el avance de la democracia.

Remus dice en este videoclip suyo que… “El orden internacional, basado en la “Carta de los Derechos” y el sistema de tratados y reglas aceptados globalmente después de la Segunda Guerra Mundial, ha sido hecho estallar, ha sido pulverizado”

.

Y de aquí en adelante digo:

.

Rusia representa un polo (el de vivir la vida sin democracia), mientras que Estados Unidos representa el otro polo (el de vivir la vida en democracia).

Si alguna vez hubiera sido sólo según el pensamiento de Rusia, habría invadido todo el Globo, ocupándolo.

Sin embargo, no tenía nada que hacer y se contentaba con lo que había ocupado hasta que el famoso "telón de acero", barrera que cierta parte del Mundo (el Primer Mundo) logró levantar en su camino, frenó su intención de inundarlo todo.

La eliminación del "Telón de Acero" por parte del "Primer Mundo" no encontró más allá del telón una Rusia domesticada, sino tan salvaje, tan sanguinaria como siempre.

Como comenté en el clip de Remus, la mayoría de los países del segundo mundo (mundo soviético) se convirtieron en miembros de la ONU (y signatarios de la Declaración de Derechos), no tanto para fortalecer la ONU sino para dinamitarla.

.

La democracia es una profesión, mientras que la no democracia no es una profesión (sino un oficio)

La profesión no se puede aprender mediante el proceso denominado “aprendizaje en el trabajo” sino mediante el proceso denominado “escuela profesional” (al menos).

Aqui el principal problema es que... a muchas personas no les gusta la escuela (no les gusta absorber la teoria), pero les gustaría aprender la lección... sobre la marcha, sin mucho consumo de... energía mental.

Y entonces aparece una especie de guerra similar a las "guerras en las clases escolares" donde los estudiantes con promedios inferiores a 7 hacen (generalmente) un frente común contra aquellos con promedios superiores a 7, o en otras palabras, a los "no cualificados" o... "cualificados de bajo nivel" (en la profesión de... PERSONA)... no les cae bien aquellos que son "bien cualificados".

En otras palabras, la democracia es una actividad humana regulada (reglementada), mientras la no democracia es una actividad humana no regulada (no reglementada o... débilmente regulada/reglementada).

Habiendo llegado aquí, permítanme contarles una historia.

Desde alrededor de 1966/67/68,69... desde que era estudiante de 1º, 2º, 3, 4º de primaria, tengo vívidos recuerdos cuando, por quién sabe qué motivos (quizás una hora de deporte hecha en el patio del colegio y acabada antes de sonar la campana) los chicos (los que nos gustaba ese juego con la pelota que llamábamos "soccer"), nos poniamos a jugar una especie de "futbol callejero" 

.

Pero… venia el momento en que sonana la campana, y entonces el resto de los alumnos de las dos aulas de aquel colegio irrumpieran en el patio, todos a la vez, durante el recreo, rompiendonos (algunos con intención, otros sin intención) con sus irrupcion, el juego.

No todos los niños se sienten atraídos por el mismo tipo de juegos

Las niñas hubieran preferido que jugáramos al rayuela, "pañuelo perfumado", "la vieja ciega", a los niños a los que no les gustaba el fútbol les hubiera gustado que jugáramos a de "palomas y los cuervos", o... "a ver quien me pilla", o... y otros juegos.

Al fútbol que jugábamos nosotros los nombramos impropiamente  "fútbol", lo mejor dicho seria que... " tocamos a la pelota".

Algunos conocíamos, más o menos, algunas nociones como "tocando la pelota con la mano", "falta", "fuera", "gol", pero no estabamos jugando por algun terreno marcado.

Los juegos no puedes jugar a solas, necesitas que otros acepten jugar contigo.

Con un niño que no respeta las reglas generalmente aceptadas de equel juego, hay muchos niños que… se niegan a jugar.

Los niños de aquella época hemos crecido y… cada uno siguió su camino.

No se otros pero a mi siempre me han atraído los juegos regulados/reglementados.

Me encantan los juegos, me encantan las personas y, para jugar con ellos en buenos términos, aprendo y sigo las reglas de cualquier juego que me gusta jugar.

Practiqué en ambiente organizado fútbol, ​​voleibol, tenis, tenis de mesa y otros deportes , y en un ambiente no organizado todo tipo de actividades, como ajedrez, backgammon, varios juegos de cartas, varios juegos de pelota, etc.

Y, aquí, aparece alguien vía Facebook, que dice el absurdo de que... “Qué reglas respetar hermano, ninguna regla debe ser respetada jamás, los que respetan las reglas son unoscobardes, las estan respetandola por miedo”.

¿Como se puede decir, por ejemplo, que uno cuando juega al fútbol, ​​ y evita tocar la pelota con la mano... lo hace por miedo?

Yo digo que uno respeta las reglas de aquellos juegos en los que entras voluntariamente por respeto a los demás jugadores, por respeto al juego, por respeto a ti mismo, por amor a la Sociedad y a la natural socialización (siendo el hombre, por defecto, un "animal social").

Desde que brotó el primer gramo de mente en el cerebro de algun perteneciente a la especie humana, las relaciones entre las personas han pasado de a ser "relaciones de origen animal", a ser"relaciones de origen convencional-humanas".

A lo largo de la cronología de la existencia humana se han establecido todo tipo de convenciones, pero las convenciones más verdaderas se establecen cuando en su establecimiento participan, de manera legítima, el mayor número posible de personas, y el mas efectivo modo para lograrlo no es otra cosa que el “sufragio universal”.