Tahografocorupția (în Uniunea Europeană)

• Tahografocorupție / Tacografocorrupción (European Union) > Webpage start up on 31.01.2025
• Tahografocorupția / Tacografocorrupción (Unión Europea) > Webpage start up on 31.01.2025  

Tahografocorupția / Tacografocorrupción (Unión Europea) > Webpage start up on 31.01.2025_20:21 

În 2008, după vreo 30 de ani de așteptare (dintre care vreo 23 din condiția de "șofer profesionist", patru ani... 2003-2007 fiind ocupați de condiția de "emigrant clandestin", iar trei ani... 1978-1981, ocupați de condiția de strungar, plus de condiția de "satisfacere a serviciului militar obligatoriu"), am trăit bucuria de a semna, în altă lume decât în "Lumea a doua", "contract individual de muncă", cu o persoană căreia  respectiva întreprindere îi aparținea, si nu era... un simplu "vataf al Statului socialisto-comunist", pe care nu-l interesa în mod direct, bunul mers al intreprinderii, ci... parvenirea. Actele mele (buletin, permis de conducere, etc) își recăpătaseră validitatea, încă din 1 ianuarie 2007 (după patru ani de invaliditate), dar, ca angajat al unei intreprinderi de construcții, încă de prin 2006, nu m-am grăbit să revin la profesia mea... de bază (liber aleasă), considerând că... e timp destul, și mai ales considerând, că în condițiile puținei cunoașteri a limbii, și a legislației, țării mele adoptive, e nevoie să învăț... mai întâi, legislația aferentă, astfel încât la momentul semnrii vreunui "contract individual de muncă", să semnez... știind ce semnez, și nu să semnez... în orb.

Treaba e că mulți dintre conaționalii mei, știau/nu știau ce fac, aveau/nu aveau permis de conducere, cunoșteau/nu cunoșteau noul pachet de legislație (Directiva 15/2002 + Regulamentul 561/2006), s-au băgat în față să prindă... cum o prinde, un loc de muncă ca șofer de profesie.

În Spania, cu tahograful, dar sub alt pachet de legislație (Regulamentul 3820/3821) se lucra încă din 1985, iar trecerea de la obiceiurile dobândite în cei peste 20 de ani de funcționare sub acea legislație, la funcționarea sub o legislație nouă, nu era/nu a fost ușoară nici pentru ei, pentru că întotdeauna sunt oameni mai dispuși să învețe prin imitare (prin "furat meserie"), decât prin aprofundat studiu.

Dar ei aveau o anumită cultură juridică laborală, pe care alții, proaspăt ajunși în acest sistem, nu aveau de unde să o aibă.

Cultura juridică laborală a Lumii întâi (democratică), a fost... și este, diferită de cultura juridică laborală, a Lumii a doua (comuniste, sovietice), iar cultura juridică (laborală sau nu), nu se poate deprinde decât prin studiu, prin învățare.

Cu toate cele, este ca și cu o limbă străină, iar cel căruia o limbă îi este "limbă nativă", recunoaște imediat nivelul de stăpânire a acelei limbi, al vreunui... intrus.

Tot la fel și în materie de cultură juridică.

Angajatorii spanioli au mirosit imediat că imensa majoritate a emigranților români, sunt străini de cunoașterea materiei "Dreptul persoanelor", și că... deși le acordă considerație de persoană, ei nu sunt în stare să se ridice la minimumul "ștachetei", preferând să se facă mici, și să treacă pe sub ea, invitând cu asta, pe angajatorul spaniol, să prefere din cei care se pun singuri capră, decât pe cei care stau drept.

Angajatorii spanioli (nu știu ce, sau cum, făceau în aceleași momente, angajatorii germani, danezi, italieni, sau alții) au mirosit repede că, dacă astfel de non-persoane, vor comite un noian de infracțiuni, instanțelor de juridică laborală le va fi imposibil să instrumenteze în timp util toate cazurile de încălcare a legii.

Cum mie nu îmi place să încalc regulile de joc, ale vreunui joc... pe care-l joc, nici din motivație intrinsecă, nici din motivație extrinsecă, am picat... cam... ca musca în lapte.

Românul știa că... dacă nu se face mic, ca să treacă pe sub ștachetă,  nu le poate lua locul de muncă lucrătorilor autohtoni, iar angajatorii spanioli, prinseseră "șpilul", și începuseră... la modul masiv, să angajeze români, predispuși din start, la... a fenta Statul, în favoarea angajatorului, la contraschimb cu vreo sumă de bani.

Eu nu emigrasem din Lumea a doua, în Lumea întâi, pentru a continua să trăiesc/să mă comport... românește, ci venisem să trăiesc/să mă comport, ca cetățenii țării mele adoptive, indiferent dacă acea țară ar fi fost Franța, Germania, Italia, Spania, sau alta (circumstanțele hotărând să fie Spania).

Fiind eu, de natură, incoruptibil, am înțeles destul de repede (în 2-3 săptămâni), că picasem într-un mediu propriu corupției.

Din capcana asta în care am realizat că... căzusem, spre înapoi nu prea aveam portițe. Ce am putut face, a fost să schimb cât se poate de repede angajatorul, în ideea că voi negocia mai atent clauzele contractuale.

Oral, la înțelegerea cu noul angajator, am pus patru condiții (pe care... mi le "suflase", un conațional care avea deja vreun an pe-acolo, și învățase din greșeli. 

Clauzele astea precontractuale, cerute de mine, sunau cam asa: 1) Cu perioadele de odihnă efectuate la domiciliu; 2) Stabilitate pe un singur camion; 3) Rute cât mai fixe; 4) Respectarea timpilor de muncă și de repaus.

Oral, noul angajator, a fost de acord, dar în practică, fiecare următoare zi începea să semene din ce în ce mai mult cu practica din anterioara întreprindere de care mă îndepărtasem. 

Deși eu făceam tot ce era omenește posibil, pentru a-mi îndeplini obligațiile contractuale, cealaltă parte a contractului, nu doar că nu depunea eforturi pentru a și le îndeplini pe ale sale, ci îmi forța mâna să mă comport... ca restul lumii.

Eram la fel de mic în acestă încleștare, pe cât este un deținut în raport cu cei din serviciul de pază.

Fiecare nouă zi de muncă, mă compromitea și mai mult.

Am înțeles că singura metodă prin care aș putea dovedi, că încălcările de legislație, rămase înscrise în discul de tahograf al camionului condus de mine, nu sunt făcute din motivație intrinsecă, ci din motivație pur extrinsecă, este... proba... mai ales... scrisă (scrisă de tahograf). 

În timp ce alții, făceau dispărute probele care i-ar fi putut compromite, păstrând doar "discul curat", eu mi-am asumat riscul de a conserva cât mai multe, conștient fiind că... vreun cap "deștept", le-ar putea utiliza, la o adică, chiar împotriva mea.

Ca să adun cât mai multe date, aveam nevoie de continuitate.

În afară de asta, nu puteai ști cu anterioritate că... discurile însumate, vor da un rezultat rău, și nu un rezultat bun, și atunci... efortul de a conserva acele date, s-ar fi dovedit un efort inutil.

Efortul strângerii acestor date, ar fi similară încercării făcute de un boxer, de a-și nota loviturile sub centură administrate lui, de jucătorul advers, și realizarea acestui lucru, în așa fel încât să nu fie văzut nici de adversar, nici de arbitru, nici de spectatori sau de telespectatori.

La ce ai face tot acest dublu-efort, dacă datele strânse nu ar dovedi nici o anormalitate, ci ar dovedi... normalitate?

Eu am considerat, și consider, că datele pe care le-am adunat în acei primi patru ani de aplicare a Legislației UE a Tahografului, date care mi-au luat... ani, pentru a le transforma de la condiția de "date analogice", la "date digitalizate" (proces încă nefinalizat) ar putea ajuta legislatorii, să facă corecțiile necesare, corecții care ar duce la diminuarea înaltului grad de corupție care corodează nu doar sistemul UE-ropean de transport, ci corodează Uniunea Europeană în întregimea ei. Deja... 18 ani de puternică coroziune, e prea mult.

Deocamdată mă opresc aici, pentru că trebuie să dedic timp, traducerii în limba română a unor concepte (în primul rând despre fenomenul denumit "corupție") de care lumea limbii române, nu dispune.

Pentru asta, am să folosesc formatul pagină web, și nu formatul blog, pentru că formatul pagină web permite folosirea a 2, 3, 4 coloane... paralele, în timp ce formatul blog, permite doar o coloană.

Vezi această subpagina web, acest site web, sau... pe amandouă.

In patru ani de adunat date, simultan cu incercarea de a-mi pastra locul de... titular in echipa, am comis mai multe "greseli de joc", decat daca nu trebuia sa depun acest dublu efort, iar aceste "greseli de joc", au sfarsit prin a ma descalifica.

La o privire superficiala, descalificarea ar fi exclusiv vina mea.

Numai ca... la o sapare mai adanca, eu zic ca se poate vedea, ca respectiva descalificare a fost un efect al unor anumitor circumstante... externe mie, si nu... o cauza... interna.

In patru ani, mi s-au adunat... o valiza de hartii (valiza... din poza de mai jos). Nu stiam... ce o sa fac cu ele, pentru ca... inca nu stiam sa digitalizez date.

Invatand (prin metode ce tin de "autodidactica") am reusit sa digitalizez mare parte din ele, punand astfel, informatia digitalizata, pe "memorii externe", pentru ca de aici, sa le pot folosi pe formate tip pagina web, sau blog, pentru ca astfel sa le pot prezenta in mediul online.

Prin 2018 am făcut o primă încercare, de a apropia cât mai multe din aceste date, unor instituții românești, spaniole, și UE, dar... fără succes. Cu cât ești mai singur, cu atât mai puțin îți acordă atenție vreo instituție. E nevoie de mai multe voci (ca la un cor) pentru ca vocea să devină... auzibilă.

Cine nu inghite corupția, sau nu vrea să se lase înghițit de ea, ar trebui să pună umărul, și să impingă la această căruță.

"Like"-urile și "share"-urile, nu costă nimic, dar pot face ca cele prezentate de mine aici, să iasă la lumină, și să ajungă la cei pe care chiar îi poate interesa, la cei care... chiar ar putea să facă ceva, pentru diminuarea acestei corupții (diminuare, pentru că eliminarea completă, nu va fi posibilă niciodată).

.... continuare.

• Tacografocorrupción (en la Unión Europea) > febrero 01, 2025
• Tachographocorruption (in the European Union) > febrero 01, 2025