Clauza națiunii celei mai favorizate / Cláusula de la nación más favorecida
/
Desde 2004, para mí Wikipedia ha constituido una herramienta que denota el grado de interés (o de desinterés) de un mundo lingüístico por algún determinado tema.
 |
| Clauza națiunii celei mai favorizate / Cláusula de nación más favorecida |
De la începutul anilor ‘60, elita comunistă din România socialista (RSR), s-a încadrat în curentul de emancipare de sub tutela „Marelui Frate” de la Kremlin, al cărui promotor fusese mareșalul Iosip Broz Tito. Această politică de „independență” s-a bucurat de un puternic ecou în plan internațional și de sprijinul puterilor occidentale, în primul rând al Statelor Unite, care au văzut în „disidența” română un mijloc de „a-i ciupi de nas pe ruși” [1].
Atât timp cât Uniunea Sovietică a practicat „doctrina Brejnev”, adică dreptul de a interveni în orice țară socialistă, unde în percepția Moscovei regimul ar fi fost în primejdie, Statele Unite au încurajat diferențierile intersocialiste (între țările frățești). Artizanul acestei politici a fost Henry Kissinger, consilierul pentru securitate națională apoi secretar de stat sub administrația lui Richard Nixon. El a sprijinit orice acțiune din interiorul blocului sovietic, capabilă să slăbească controlul Moscovei asupra sateliților ei. De această orientare a politicii americane a beneficiat din plin regimul comunist din România, acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate (tarife vamale preferențiate) fiind unul dintre aceste majore avantaje.
Beneficii economice și politice
Clauza națiunii celei mai favorizate era un adevărat test în relațiile economice bilaterale, acordarea ei fiind însoțită și de alte beneficii economice de mare însemnătate pentru România, precum credite cu dobânzi mici, acces la tehnologie avansată etc. Ea a fost acordată României, pentru prima dată în 1975, în conformitate cu prevederile amendamentului Jackson- Vanik adus Legii Comerțului din 1974, care condiționa acest favor de dreptul la libera circulație a cetățenilor țării beneficiare. Clauza trebuia reînnoită anual de către președintele Statelor Unite, dar fiecare dintre cele două Camere ale Congresului puteau anula hotărârea președintelui prin votarea unei rezoluții de dezaprobare într-o perioadă de 90 de zile de la data când i s-a adus la cunoștință această hotărâre [2].... see more.
Comentarios
Publicar un comentario