De ce în viața reală câștigă întotdeauna cei răi?

08.09.2021. UTC+2

Fuente / Sursa : ¿Por qué en la vida real triunfan siempre los malos? , Miguel Ayuso, 23.11.2014.

 De ce în viața reală câștigă întotdeauna cei răi?

Este necesar să ai un reprobabil comportament etic pentru a avea succes? Această afirmație, care nu este nouă, pare a fi accentuată în perioade de criză.

De ce în viața reală câștigă întotdeauna cei răi?

Chiar este necesar să ai un comportament eticamente reprobabil pentru a avea succes? 

Această afirmație, care nu este nouă, pare sa se accentueze în timpuri de criză. În multe ocazii și nu doar in domeniul laboral, cei răi sunt cei care preiau conducerea. 

Un studiu recent realizat de Universitatea din Carolina de Nord explică faptul că tocmai colegii acestora cer explicații acelor oameni care îndrăznesc să raporteze un act lipsit de etică și că, în majoritatea cazurilor, „lipsa de scrupule” dă întotdeauna cele mai bune rezultate. 

Lipsa de scrupule dă întotdeauna rezultate mai bune 

Un angajat al unei bine-cunoscute firme spaniole de consultanță, care preferă să rămână anonim, comentează El Confidencial-ului că „nu există interes pentru a li se oferi lucrătorilor buni, oportunități de ascensiune, deoarece ei funcționează mai bine asa”. „Cei mai ineficienți dintre lucrători”, explică el, „rămân mereu după ora iesirii din program, fără să facă nimic, prefăcându-se, doar pentru a-i mulțumi pe șefi”. 

Acest fenomen este cunoscut, în jargonul complex al lumii consultantei, ca „Overtime cultural”, spre deosebire de overtime-ul, in sine, care este, pe scurt, efectuarea de ore suplimentare fără plată. 

Santiago Simón, fost consultant și profesor la școala de afaceri ESADE, explică faptul că „overtime-ul este ceva atât de răspândit, încât respectarea orarului de lucru este rău vazută chiar si de proprii colegi înșiși.” 

Studiul intitulat De ce băieții buni rămân codași? explică modul în care denunțările bine intenționate ale vreunui comportament etic îndoielnic - cum ar fi forțarea lucrătorilor să lucreze mai mult decât orele prevăzute - sunt în general rău văzute între colegi și șefi. Profesorul ESADE este de acord cu diagnosticul studiului: „Comportamentele deloc etice sunt atât de răspândite încât dacă nu admiți să joci așa jocul, vei fi recepționer toată viața, niciodată manager.” 

Simón explică cum, în cadrul dispărutei firme de consultanță Arthur Andersen, unde lucra, li se reproșa întotdeauna angajaților „că au tergiversat prea mult pe lucrările lor”, când în realitate proiectele erau vândute cu un timp stipulat mult mai scurt decât minimumul admisibil, avându-se binecunoscută  imposibilitatea respectării termenelor. Această practică este comună tuturor consultanțelor, care „urmăresc doar creșterea productivității”. 

Criza, o adevărată bestie neagră pentru etică 

Situația economică actuală a făcut din etică ultimul lucru de care să te preocupi în practica de afaceri. 

„În vremuri in care ne fată vaca”, spune Simón, „suntem cu toții foarte etici și suntem foarte preocupați de responsabilitatea socială a întreprinderilor, dar când lucrurile ies prost și companiile sunt pe cale să se prăbușească, ceea ce funcționează este legea celor mai puternici". 

„În cele din urmă”, conchide profesorul, „etica este un lux pentru vremuri in care ne-o putem permite”. 

Astăzi, companiile au nevoie de ceea ce sunt cunoscuți drept problem killers, oameni capabili să rezolve problemele, indiferent de ceea ce trebuie să facă pentru a le realiza. „Companiile încredințează munca lor murdară acestor tipuri de oameni, cărora nu le pasă dacă fac vărsare de sânge, privind apoi cu nonșalanță în altă parte”, explică Simón. 

Legea celui mai tare și „să se salveze cine poate” s-a extins pe toate fațetele vieții și am ajuns să  preferăm să ignorăm comportamentele neetice care ne înconjoară. „Dacă o cămașă este mai ieftină și ne vine bine”, spune Simón, „nu ne pasă dacă a fost fabricată în China, unde lucrătorii nu au asigurate nici măcăr drepturile cele mai de bază și nu ne pasă că o companie textilă din Sabadell trebuie să închidă”. 

Suntem cu toții complici. 

Egoismul, o atitudine binevăzută. 

Guillermo Fouce, doctor în psihologie și profesor de psihologie socială la Universitatea Carlos III din Madrid, consideră că comportamentele egoiste, bazate pe ideea că omul este un adevarat lup pentru om, sunt accentuate odată cu criza, „pentru că ne-au convins cu această interpretare." Profesorul consideră că egoismul, „sub forma neoliberalismului individualist”, a fost extrapolat la toate fațetele societății și „a fost accentuat intenționat pentru a justifica o anumita politică socială”. Ce putem face în acest sens?: „Soluția este să cooperăm și să tratăm concurenții noștri ca pe egali, este o problemă a structurii valorii” Comportamentele egoiste sunt accentuate odată cu criza. Într-o lume din ce în ce mai globalizată, lipsa de etică devine un factor economic. 

Țările cu încălcări grave ale drepturilor omului și cu condiții de muncă deplorabile pot produce mai ieftin și pot distruge industriile și afacerile celor care respecta acest lucru. 

Așa opinează Simón, care este foarte clar atunci când afirmă că: „Ori asumăm o situație de dumping social și medioambiental și penalizăm țările care nu respectă regulile, ori nu vom fi niciodată competitivi”. „Statul social pe care l-am cunoscut până acum a murit cu siguranță”, conchide el.

Fuente / Sursa : ¿Por qué en la vida real triunfan siempre los malos? , Miguel Ayuso, 23.11.2014.

PS. Din păcate pentru mine (autorul acestei traduceri), eu nu pot fi (cu nici un preț) complice, nu pot fi etic doar "când ne fată vaca", nu consider etica un lux, bun doar pentru vremurile în care ne-o putem permite, nu am admis și nu admit să joc așa (ne-etic) jocul.
Din cauza asta plătesc cât nici nu se poate închipui, pentru că domeniul profesiei mele liber alese (șoferia profesionistă) s-a transformat încă din 2007 în unul dintre cele puternice motoare de creare și de răspândire ale ne-eticii. din câte au existat vreodată.
/
P.D. Lamentablemente para mí (el autor de esta traducción), no puedo ser (a cualquier precio) cómplice, no puedo ser ético solo "en época de vacas gordas", no considero la ética un lujo que es bueno solo para el momentos en los que podemos permitir, no admití y no admito jugar así (de manera poco ética) el juego.
Por eso pago tanto como no se pueda imaginar, porque el campo de mi profesión libremente elegida (la conducción profesional) se ha convertido desde 2007 en uno de los mas potentes motores de creación y difusión de la falta de ética. que nunca antes.