Gabriel, emigrant în Australia / Gabriel, emigrante en Australia
Article start up on 13.01.2022_01.53 (UTC+1 / Paterna, España)
Fuente documental / Sursa documentara: Jurnal. Gabriel Neagu .
Introducere la tema
Acum foarte mulți ani, ani ce pentru mine se suprapun cu anii în care Internetul se năștea și exploda (ca o explozie de lumină), dar nici nu mai puteam localiza cu precizie când, am întâlnit un lucru care mi-a atras atenția într-atât încât acum, când cu "meciul"... Djokovic-Australia, mi-am re-amintit de el, o amintire vagă din care îmi răzbătea (ca element de identificare), un nume... Gabi, sau... Gabriel.
M-am întors repede două-trei clicuri înapoi, spre a pregăti această introducere, și spre a pregăti un suport de tip blog, și unul de tip pagină web, mai înainte de a apăsa pe butonul creării unui videoclip de... cel mult o oră, zic eu acum, despre această reîntâlnire a mea cu jurnalul acestui Gabriel.
Eram un... relativ proaspăt emigrant (în Spania), prin acel... 2005 (după cât am apucat să văd după clicul dat pe mai sus pomenita formulă de căutare), când relatările unuia care apucase calea Australiei, îmi captaseră atenția.
Printre cărțile citite (și îndrăgite) de mine, în viața mea, aș zice că "Winnetou" (partea de introducere în care eroul principal al poveștii, în care relata lucruri despre emigrarea sa, prin anii 1800-1900, din Germania spre "Lumea Nouă", vezi "Karl May"), prin anii 70, și "Ogio-san" (o poveste de emigrare de prin anii 1920 a unui român, în Japonia, vezi "Ioan Timus") prin anii 80, sunt scrierile despre care îmi aduc cel mai ades aminte, când e vorba despre vreo poveste de emigrare.
Pentru mine o emigrare către zone precum America de Nord (SUA sau Canada), spre Australia, sau chiar și spre statele nordice ale Europei (Norvegia, Finlanda, Suedia,...) era un lux atât de îndepărtat încât la cei 44 de ani când am luat eu drumul emigrării, nici nu-l luam în calcul.
.........
Pe măsură ce scriu aici, mi se formulează o întrebare pe care eu, mi-o pun mie:
- Când spun "America de Nord", spun de fapt SUA plus Canada, și mă gândesc (ca latin) la o lume... preponderent ne-latină.
- Când spun "Australia", tot la o lume preponderent ne-latină mă gândesc.
Ca admirator (prin anii 70) de-al lui Pardallan, având în minte câte i-au pățit pielea cu inchiziția spaniolă, suprapunându-se asta și cu... impresiile lăsate lui Robinson Crusoe de "vizitarea" acelei insule de către o corabie spaniolă, aș zice că inima nu prea îmi dădea ghes către tărâmul spaniol, cu toate că lumea este o continuă metamorfoză, este un vulcan (precum Vezuviul) lângă care, depinde în ce perioadă a istoriei îți pui cortul, că dacă ți-l puneai prin jurul anului 79 al Erei noastre, puteai să te frigi, iar în restul anilor din cele două milenii, nu.
...........
Intorcându-mă la o comparație între America de Nord si America de Sud, nu pot să nu mă intreb: "Nu cumva noi, latinii, avem o problemă, de nu mai scăpăm de prezența sclaviei în mediul în care suntem preponderenți?"
De ce America latină nu este, social vorbind, ca America de Nord?
Dar, să revin la oile mele, să deschid jurnalul Gabrielului acestuia, să citesc ce e scris pe-acolo, și să văd apoi cât (sau dacă) recunosc.
Comentarios
Publicar un comentario