Tabu, văzut din două diferite perspective: română și spaniolă / Tabú, visto desde dos perspectivas diferentes: española y rumana

 La palabra tabú designa a una conducta moral o lógicamente inaceptable para una sociedad, individuo, grupo humano o religión. Es la prohibición de algo supuestamente extraño o incorrecto (en algunas sociedades), de contenido comúnmente religioso, económico, político, social o cultural por una razón que no suele estar justificada o no requiere ser comprendida. Romper un tabú es considerado una falta grave por la sociedad. Algunos tabúes son, en efecto, delitos castigados por la ley, por lo que los tabúes son antecedentes directos del derecho. Hay tabúes fuertemente incorporados a las tradiciones de ciertas culturas, mientras otros responden a intereses políticos.

Los tabúes pueden incluir:

• Restricciones alimentarias (como la dieta halal y kosher).
• Restricciones que afectan a actividades y relaciones sexuales (masturbación, necrofilia, pedofilia, zoofilia, etc.)
• Restricciones en el uso del lenguaje (palabrotas, juramentos, palabras que puedan ofender a individuos o colectivos). Un ejemplo histórico de este tipo de tabú es el tabú sobre los nombres que estuvo muy extendido en la cultura china.

Para evitar algunas palabras consideradas o tabú, se utilizan eufemismos. En otros casos, se utilizan disfemismos.

                       Definición de Tabú - ABC

Índice

1 Etimología

2 Orígenes

3 Ejemplos de tabúes

3.1 Sexual

3.2 Rituales prohibidos

3.3 Alimentos tabú

4 Bibliografía

5 Referencias

6 Véase también

 

Etimología

La palabra tabú procede del hawaiano o del tahitiano (tapu, en ambos casos), lenguas de la misma familia, y pasó a los idiomas occidentales a través del francés, del inglés y del danés.

Orígenes

En las sociedades primitivas los comportamientos capaces de causar una reacción tribal eran aquellos que ofendían el tabú mágico, esto es, las prohibiciones vigentes en la tribu, derivadas de supersticiones, hechicerías y costumbres ancestrales, cuyos veladores eran los magos o sacerdotes. No hay en estas agrupaciones humanas primitivas un concepto claro de lo que hoy estimamos como delito, pues las violaciones de los tabúes mágicos tenían más bien la naturaleza de lo que las religiones positivas han considerado pecado. Las sanciones que seguían a la violación del tabú tenían también carácter religioso, ya que consistían en la privación de los poderes protectores de los dioses de la comunidad. Empero, en aquellos primitivos tiempos, se observa ya que lo que hoy denominamos delito era un hecho efectuado individualmente y que por implicar una violación de las costumbres lesionaba las normas prohibitivas de la comunidad tribal constitutivas del tabú. El comportamiento punible era oriundo de hábitos y supersticiones, usanzas y ritos; estaba considerado como una ruptura de la paz interna o externa del clan; e imperaba en su concepción un acusado de carácter religioso sacerdotal de colectiva defensa física, objetiva y ciega de los principios ancestrales en que se fundaba la propia existencia de cada tribu o colectividad.

El hombre primitivo pensaba que si cometía ciertos actos debía sufrir, inevitablemente, ciertas consecuencias. Las aceptaba sin exigir que la relación de causa a efecto tuviera un contenido lógico, ni tampoco una base ética y moral. La tradición y la costumbre le habían enseñado que si hacía esto o aquello (ya que los tabúes tenían vigencia en relación a acciones, no omisiones), sufriría tales y cuales castigos. No porque los mismos fueran inevitables, porque hubiera infringido un precepto legal, o porque hubiese causado daño sino, simplemente, porque había violado un tabú, vale decir, una prohibición atávica. Por ejemplo cometer acto de suicidio en la época Media

En la mayoría de las sociedades primitivas los tabúes estaban representados por una serie de reglas negativas, cada una de las cuales preveía, y sancionaba, una forma de conducta prohibida, cuya concreción debía determinar, inevitablemente, un daño al culpable o, en algunos casos, a todo el grupo al que pertenecía. Sirvieron para acostumbrar al hombre a la obediencia, y prepararon su ánimo para que en estadios posteriores de la civilización aceptara los castigos derivados de la violación de las leyes humanas. Ayudaron a mantener el imperio de las normas de moralidad corrientes dentro de cada grupo social, las que podían aplicarse no solo a una relación arbitraria del hombre con la divinidad, sino también a la conducta cotidiana y corriente. El peso de los tabúes se hizo sentir en forma efectiva en los pueblos primitivos, extinguidos o actuales, porque el grado de conocimiento de sus miembros no les permitía entender la naturaleza. Los pueblos que forman el "mundo civilizado actual" hicieron una selección inteligente dentro del dominio de los tabúes. En consecuencia permitieron que subsistieran únicamente aquellos que, de acuerdo con la experiencia, mostraban tener una utilidad social. Los mismos sobreviven bajo el aspecto de reglas de etiqueta o preceptos morales, o adoptaron la forma más solemne de leyes civiles o penales. El pasaje del tabú mágico al concepto de la prohibición o sanción motivada y razonable siguió un camino paralelo y equivalente al recorrido por el progreso de la mente humana. Así, el temor a lo sobrenatural fue reemplazado por el temor concreto a las sanciones de las leyes humanas. ... see more .

<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Cuvântul tabu desemnează o conduită morală sau logicamente inacceptabilă pentru vreo anume societate, individ, grup uman sau religie. Reprezintă prohibirea a ceva presupus ca șocant sau ca incorect (în anumite societăți), de conținut în general religios, economic, politic, social sau cultural dintr-un motiv care nu este de obicei justificat sau nu pretinde a fi înțeles. Încălcarea unui tabu este considerată o infracțiune gravă de către societate. Unele tabuuri sunt, de fapt, infracțiuni pedepsite de lege, asa că tabuurile sunt antecedente directe ale materiei de Drept. Există tabuuri puternic încorporate în tradițiile anumitor culturi, în timp ce altele răspund intereselor politice..

Tabuurile pot include:

• Restricții alimentare (precum ar fi dieta halal și kosher).
• Restricții care vizează activitățile și relațiile sexuale (masturbarea, necrofilia, pedofilia, bestialitatea etc.)
• Restricții privind utilizarea limbajului (înjurături, jurăminte, cuvinte care pot ofensa indivizi sau colective). Un exemplu istoric al acestui tip de tabu este tabu-ul asupra numelor, care a fost un tabu foarte răspândit în cultura chineză.

Pentru a evita unele cuvinte considerate sau tabu, se folosesc eufemisme. În alte cazuri, se utilizează disfemisme.

Etimologie

Cuvântul tabu provine din hawaiiană sau tahitiană (tapu, în ambele cazuri), limbi ale aceleiași familii și a trecut în limbile occidentale prin franceză, engleză și daneză.

Origini

La societățile primitive, comportamentele capabile să provoace o reacție tribală erau acelea care ofensau magicul tabu, altfel spus, interdicțiile în vigoare în trib, derivate din superstiții, din vrăjitorie și din ancestrale obiceiuri, ai căror supraveghetori erau magii sau preoții. În aceste primitive grupări umane nu exista un concept clar despre ceea ce considerăm astăzi a fi o infractiune, deoarece încălcările tabuurilor magice aveau mai degrabă natura a ceea ce religiile pozitive au considerat a fi păcate. Sancțiunile care urmau încălcării tabuului aveau, de asemenea, un caracter religios, deoarece constau în privarea de puterile de protecție ale (dumne)zeilor comunității. Cu toate acestea, în acele timpuri primitive, se observă că ceea ce astăzi numim infracțiune era un act desfășurat individual și că prin implicarea unei încălcări a obiceiurilor încălca normele prohibitive ale comunității tribale care constituiau respectivul tabu. Comportamentul punibil provenea din obiceiuri și superstiții, uzuri și ritualuri; era considerat o încălcare a păcii interne sau externe a clanului; și prevala în concepția sa, o acuzare de tip preotesc-religioasă de colectivă apărare fizică, obiectivă și oarbă a principiilor ancestrale pe care se întemeia însăși existența fiecărui trib sau comunitate.

Omul primitiv era incredintat că, dacă comitea anumite fapte, trebuia să sufere inevitabil anumite consecințe. El le accepta fără a avea pretentia ca relația cauză-efect să aibă un conținut logic, nici macar vreo bază etică și morală. Tradiția și obiceiurile il învățat că, dacă ar face asta sau aia (întrucât tabuurile erau în vigoare în legătură cu acțiunile, nu cu omisiunile), va suferi astfel de pedepse. Nu pentru că respectivele pedepse ar fi fost inevitabile, pentru că a încălcat un precept legal sau pentru că a provocat vreo dauna, ci pur și simplu pentru că încălca un tabu, adică o atavică interdicție. Spre exemplu săvârșirea unui act de sinucidere în Evul Mediu.

În majoritatea societăților primitive, tabuurile erau reprezentate de o serie de reguli negative, fiecare dintre acestea prevazând și sancționand, o formă de conduită interzisă, a cărei implementare trebuia să determine inevitabil producerea de daune vinovaților sau, în unele cazuri, întregului grup căruia îi aparțineau. Au servit la obișnuirea omului cu obedienta și i-a pregătit mintea astfel încât, în etapele ulterioare ale civilizației, să accepte pedepsele derivate din încălcarea legilor umane. Au ajutat la menținerea domniei standardelor morale comune în cadrul fiecărui grup social, care putea fi aplicată nu numai unei relații arbitrare a omului cu divinitatea, ci și comportamentului obișnuit, de zi cu zi. Ponderea tabuurilor s-a facut simțită efectiv la popoarele primitive, dispărute sau actuale, deoarece gradul cultural al membrilor săi nu le permitea să le înțeleagă natura. Popoarele care alcătuiesc „lumea civilizată actuală” au făcut o inteligentă selecție în domeniul tabuurilor. În consecință, le-au permis supraviețuirea doar acelora care, de acord cu experiențela, au arătat că au o utilitate socială . Aceleasi, supraviețuiesc sub forma de reguli de etichetă sau de preceptel morale sau au adoptat  forma cea mai solemnă, aceea de legi civile sau penale. Trecerea de la tabuul magic la conceptul unei interdicții sau sancțiuni rezonabile și motivate a urmat o cale paralelă și echivalentă cu călătoria prin progresul minții umane. Astfel, frica de supranatural a fost înlocuită de teama concretă de sancțiunile legilor umane. .... see more.

<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

O mica radiografie a linkurilor din textul articolului "Tabu" / Una breve radiografia a los enlaces del texto.

1. Sociedad > 12.746 bytes / Societate (sociologie) > 2.281 bytes
2. Religión > 97.554 bytes / Religie > 39.273 bytes .
3. Ley > 10.908 bytes / Lege > 1.524 bytes
4. Derecho > 81.993 bytes / Drept > 11.209 bytes
5. Halal > 12.295 / Halal = 0 bytes .
6. Cashrut > 15.193 bytes / Kașrut  > 3.915 bytes
7. Relación sexual > 25.030 bytes / Act sexual > 9.506 bytes
8. Masturbación > 118.808 bytes / Masturbare > 53.538 bytes
9. Necrofilia > 15.931 bytes / Necrofilie > 1.296 bytes.
10. Pedofilia > 36.611 bytes  / Pedofilie > 23.430 bytes
11. Zoofilia > 28.721 bytes / Zoofilie > 4.775 bytes
12. Lenguaje soez > 89.720 bytes  / Limbaj murdar > 0 bytes .
13. Juramento > 13.559 bytes / Jurământ >  8.236 bytes
14. Individuo > 39.655 bytes / Individ > 1.328 bytes
15. Colectivo > 738 bytes / Colectiv > 0 bytes.
16. Tabú sobre los nombres en la cultura china > 4.282 bytes / Tabu privind numele în cultura chineză > 0 bytes .
17. República Popular China >  287.779 bytes /  > Republica Populară Chineză > 244.490 bytes
18. Eufemismo > 13.391 bytes / Eufemism > 1.411 (1.138 bytes)
19. Disfemismo > 2.017 bytes / Disfemism > 0 bytes .
20. Idioma hawaiano > 11.711 bytes / Limba hawaiiană > 2.361 (821) bytes .
21. Idioma tahitiano > 54.505 bytes / Limba tahitiană > 0 bytes .

Ver mas / Vezi mai multe .