Fără libertate nu există demnitate / Sin libertad no hay orgullo

Fără libertate nu există demnitate.

Zilele trecute am participat împreună cu alți simpatizanți și membri ai PP Paterna la o manifestare în aer liber, la care veneau și importante "persoane de la județ", sub deviza "Sin libertad no hay orgullo".

Aici în Spania, când auzi cuvântul "orgullo", gândul îți fuge direct la "LGTB" iar eu, deși nu am nimic cu orientările nimănui, aș minți dacă aș spune că nu am un sentiment de repulsie când aud de temă. 

Nu cunosc pe nimeni suferind de "boala" asta, așa că repulsia vine pe calea simplei prejudecăți și nu pe altă cale.

M-am dus (cam călcându-mi pe inimă), și m-am dus mai ales împins de faptul că mie nu îmi place să mă mint singur și drept urmare eu vreau să știu ce îmi răspund în primul rând mie, atunci când sunt pus în fața unei probleme morale.

După deviza întrunirii, îmi dădeam seama că va trebui să-mi dau mie insumi (mai inainte de orice) un răspuns de genul "albă, sau neagră" și că n-am cum s-o scald.

Eu nu-mi aduc aminte să fi descoperit  "Drepturile Fundamentale al Omului" mai inainte de anul 1991 (deci, pe când aveam vreo 30-31 de ani), dar cartea aceea (era o carte) mi-a captivat atenția, iar în următorii 30 de ani am devenit prieteni la cataramă.

Am tradus, așezat, analizat, întors pe toate parțile, conținutul întreg sau pe părți, inclusiv am sesizat în toate cele patru vânturi deranjantul (pentru mine) fapt că în anul 2021 "Declarația Universală a Drepturilor Omului" apare scrisă pe pagina oficială a ONU, în ortografia care nu mai este ortografie oficială a limbii române încă din 1993.

Deci, aș zice că știu "poezia" asta "pe de rost", și sunt în acord cu ea 100%.

Carevasăzică sunt în deplin acord de treizeci de ani cu faptul că:

 "Articolul 1. 

Toate ființele umane se nasc libere și egale,  în demnitate și în drepturi, înzestrate cu  rațiune și cu conștiință, datoare să se comporte cu fraternitate unele față de altele".

și cu faptul că: 

"Articolul 2.

Orice persoană are atribuite toate drepturile și libertățile proclamate în prezenta Declarație, fără deosebire de rasă, culoare, gen, limbă, convingere (religie, opinie politică sau de altă natură),  origine națională, origine socială, avere, naștere sau orice alt fel de condiție.

Mai mult decât asta, nu se va face nici o distincție funcție de condiția politică, de condiția juridică sau de condiția internațională a țării, sau al teritoriului, de a cărei jurisdicție aparține vreo anume persoană, fie că este vorba de vreo țară independentă, fie că este vorba de vreun teritoriu aflat sub administrare fiduciara, de vreun teritoriu lipsit de autonomie sau de vreunul supus vreunei alte forme de limitare a suveranității".

iar acum să-mi zic (în primul rând mie) că . . . "Stai frate, că teoria e teorie dar în practică nu se pune?

Eu n-am susținut niciodată în viața mea lucruri, de formă.

Eu nu sunt dintre cei care ... una gândesc și alta spun.

Dacă am găsit odată că este logică chestia cu "fără deosebire de rasă, culoare, sex, limbă, convingere (religie, opinie politică sau de altă natură), origine națională, origine socială, avere, naștere sau orice alt fel de condiție".

Homo sapiens

Am mai spus, și o repet, că pentru mine "Carta Drepturilor Fundamentale" are aceeași valoare (sau mai mare) decât o are pentru alții, scrierea considerată de el sfântă, și în care el se încrede (care în Biblia ortodoxă, care în Biblia catolică, care în Coran, sau ce cărți considerate sfinte, or mai fi prin Lume.

Câtă vreme eu mă identific cu politica popular europeană, iar Partidul Popular European are majoritatea, legilor care trec prin PE cu  ajutorul PPE le acord aceeași considerație ca cea pe care le-o acordă PPE-ul.

Așa că din partea mea așa rămâne bătut în cuie, că orice om trebuie repectat ca om, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, convingere (religie, opinie politică sau de altă natură), origine națională, origine socială, avere, naștere sau orice alt fel de condiție.

Cui nu-i convine, să schimbe trotuarul când ne întâlnim, și pa .., și pu...

Eu unul nu am avut niciodata de ce sa imi reneg sustinerile mele, pentru ca nu sustin lucruri de care sa-mi fie vreodata rusine.

Eu zic ca stiu foarte bine ce inseamna libertatea umana, si stiu prin prisma asta ca Îngrădirea libertății altuia înseamnă îngrădirea propriei tale libertăți.

Niciunui fel de persoana umana nu i-am adus vreodata, in mod constient, atingere la libertatea ei, pentru simplul motiv ca eu nu practic niciodata asaltul, ci doar legitima aparare.

Cum s-ar zice ... daca dai, dau, daca nu dai, nu dau.

Dreptul este inspirat din fenomenele naturale, iar (din punctul meu de vedere), ceea nu este natural, nu este Drept (e orice altceva). Cineva imi comenta spunand ca "totul este natural", la care eu am raspuns (si raspund) ca ce e facut de mana, de mintea omeneasca, nu este "natural creat" ci "artificial creat".

Mie unul artificialul nu mi-a placut, si nu imi place in nici un fel de circumstanta, deci cu atat mai putin in legi, in Drept.

Pentru mine toti oamenii sunt la fel (ca cei reprezentati in poza de alaturi), si au (din partea mea) dreptul la cel putin toate acele drepturi enumerate in cele 30 de articole ale "Cartei Drepturilor Fundamentale".  

<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

A se vedea, de acelasi autor / Por el mismo autor:

 - Drepturile (Indatoririle) Umane / Derechos (Deberes) Humanos.

 - Lipsa de cunoaștere juridică  / La falta de conocimiento juridico

 - Scrisoarea mea către ONU ./ Mi carta dirigida a ONU.

 - Programul bază al Partidului Popular European (PPE) / Programa base del Partido Popular Europeo (PPE)

<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Sin libertad no hay orgullo.

Un pasado día participé junto a otros simpatizantes y miembros del PP Paterna en un acto al aire libre (al que también asistieron importantes personas de a nivel de provincia de Valencia o de comunidad Valenciana), bajo el lema "Sin libertad no hay orgullo".

Aquí en España, cuando yo escucho la palabra "orgullo", mi pensamiento va directo a "LGBT" y yo, aunque no tengo nada en contra de como se hacen la vida privada otras personas, estaría mintiendo si dijera que no tengo un sentimiento de repulsión cuando trato sobre este tema.

No conozco a nadie que padezca esta "enfermedad", por lo que la repulsión viene en forma de "simple prejuicio" y no de otra manera.

Fui (como pisoteando mi propio corazón), y fui impulsado principalmente por el hecho de que no me gusta mentirme a mí mismo y, por ende, quiero saber qué me contesto, ante todo, a mi mismo, cuando debe dar respuesta a una problema moral.

Mirando yo el lema del encuentro, me di cuenta de que tendría que auto-darme (en primer lugar) una respuesta firme, de modo "blanco o negro".