Viața m-a legat la gură / La vida me ha atado la boca.

Viața... m-a legat la gură. Dar încă nu mi-a legat și mâinile (încă nu și tastatura). 
La vida... me ha bloqueado la boca. Pero aun no me ha atado y las manos (el teclado). 

Toată viața mea am încercat să apăr ceea ce este drept (nu ceea ce este strâmb), prin intermediul forței argumentului (niciodată prin cel al argumentului forței), adică... prin intermediul cuvântului (cuvântului scris).
Întotdeauna i-am acordat ființei umane considerația de a fi persoană (și de a înțelege lucrurile prin intermediul cuvintelor), și nu vreun animal (care nu poate înțelege lucrurile prin intermediul cuvintelor).
Nimic nu m-a făcut... să-mi țin gura, deși știm cu toții că cine ține cu dreptul (și nu cu strâmbul), nu are prieteni printre strâmbi.
Viața a așezat însă în așa fel planetele încât ieri i-a venit rândul unei operații chirurgicale... să-mi închidă (la propriu) gura, să îmi ia capacitatea vorbitului, deși nu aceasta este adevărata ei (a operației chirurgicale) țintă. (Vezi: De la "dificultate de comunicare" la "dificultate de comunicare și mai mare").  
Ceea ce pățesc acum este urmare a acelei "torturi din șoferia profesionistă" pe care am căutat să o denunț mai cu seamă în ultimii 15 ani, tortură care-l împiedică pe cel pe care-l prinde în cleștele ei, inclusiv la actul de a-ți vizita medicul, atunci când tu simți că ai avea nevoie de el.
Urmare acestei torturi, mie mi-a fost afectată nu doar "sănătatea socială" ci și "sănătatea fizică", pe foarte multe planuri.
Printre altele, am scăpat din acea "menghină" atât cu vederea afectată, cât și cu capacitatea psihico-fisico-motorie care stă în spatele actului de pilotaj (de condus) afectată, cât și grave probleme cu dantura.
Toate relele s-au strâns și au pus, fiecare în dreptul ei, cărămidă lângă cărămidă, până au construit deznodământul la care s-a ajuns ieri.
Am peste 24 de ore de când n-am putut băga nicio picătură de apă în corpul meu, pentru că efectiv nu am pe unde o băga.
Nu mai zic de mâncare, ci doar de apă.
De 24 de ore trăiesc doar cu aer. Nu e mult. Corpul rezistă fără apă vreo patru zile, iar fără mâncare, vreo 35. Asa că... mai am rezerve :)
Ca și până acum, în ultimii 12 ani, aparent sunt bine, dar dincolo de această aparență, sunt... un om mort.
Îmi pot lua nepotul de mână, și mă pot duce în parc... ca și ieri, nimeni nu ar vedea altceva decât... un om normal... câtă vreme nu ar încerca cineva să mi se adreseze, câtă vreme nu ar trebui să vorbesc.
Dacă mă sună cineva la telefon (fiscul, poliția, primăria, medicul, nevasta, copii, nepoții, prietenii sau altcineva) nu am cum să raspund.
Sunt un mut, fără acte de mut, doar atâta că nu știu cât va dura.
.....................................................
O anume sărbătorire de la "Monumentul eroilor" din comuna mea natală (și comentarii legate de asta), m-a reîntors cu fața către vechi probleme, pe care le-am lăsat date la o parte de ulterioare probleme, și astfel, am început să-mi cresc interesul de a avea în mână acea renumită (cel puțin la nivelul nostru local) "Monografie a comunei Păcureți", scrise de "Andrei Nicolescu", dar văzând că nu o pot găsi, până la urmă, de ce nu aș crea eu una?
În 2024 sunt infinit mai multe posibilități de a face asta, decât în 1912.
Așa, mutește, fără voce, am făcut trei înregistrări video care cuprind în ele "durerile facerii" acestei monografii.
Am nevoie de ajutorul oricărui prieten din lista mea de prieteni, sau din afara ei, care mă poate ajuta cu date, cu precizări. 
Una dintre căile pe care o poate face este și emailul meu "adiiordache59@gmail.com". 
La momentul actual procesez date care se găsesc în pagina mea web intitulată "Păcureți. Monitorul Oficial din 2 noiembrie 1946", dar datele din această pagină sunt interrelaționate cu datele din alte pagini web de-ale mele precum:
După ce caut prea mult timp un lucru, chiar dacă îl găsesc... nu mai am nevoie de el.
Después de buscar una cosa bastante tiempo, incluso si la encuentro... ya no la necesito.



Toda mi vida he tratado de defender lo que está recto (no lo que está torcido), por la fuerza del argumento (nunca por el argumento de la fuerza), es decir… por medio de la palabra (la palabra escrita).
Siempre he acordado al ser humano la consideración de ser persona (y comprende las cosas por palabras), y no un animal (que no puede comprender las cosas mediante las palabras).
Nada me hizo… mantener la boca cerrada, aunque todos sabemos que el que ama la rectitud (y no torcido) no tiene amigos entre los que aman la torcedad.
Pero la vida ha colocado los planetas de tal manera que ayer le tocó el turno a una operación quirúrgica... que me ha cerrado (literalmente) la boca, quitándome la capacidad de hablar, aunque ese no es su verdadero objetivo. (De la "dificultad de comunicación" a una "dificultad de comunicación aún mayor")
Lo que estoy sufriendo ahora es el resultado de esa "tortura practicada en la conducción profesional" que he tratado de denunciar especialmente en los últimos 15 años, tortura que impide a el agarrado en sus garras, incluido el acto de visitar a su médico cuando siente que lo necesita.
Como resultado de esta tortura, no sólo mi "salud social" se vio afectada, sino también mi "salud física", en múltiples planes.
Entre otras cosas, escapé de ese "calabozo" tanto con la visión muy afectada, como con graves problemas de aquella capacidad psico-físico-motora que esta detrás del acto de pilotear (conducir), y con graves problemas de dentadura.
Todos los males se juntaron y se fueron aportando, cada uno por su lado, ladrillo a ladrillo, hasta construir el desenlace al que se llegó ayer.
No he podido meter ni una sola gota de agua en mi cuerpo desde hace ya más de 24 horas, porque literalmente no tengo por dónde introducirla.
Y no me refiero a la comida, sino al agua.
Desde hace 24 horas vivo sólo con el aire. 24 horas no es mucho tiempo. El cuerpo sobrevive sin agua unos cuatro días, y sin comida, unos 35. Así que... todavía tengo reservas :)
Como he estado durante los últimos 12 años, en las apariencias estoy bien, pero más allá de esa apariencia, soy... un hombre muerto.
Puedo tomar a mi nieto de la mano, y puedo ir con el al parque... al igual que ayer, nadie vería nada más que... un hombre normal... mientras nadie intentara dirigirse a mí, mientras nadie no necesita hablar conmigo.
Si alguien me llama por teléfono (a Hacienda, la policía, el ayuntamiento, mi médico, mi mujer, mis hijos, mis nietos, mis amigos o cualquier otra persona) no tengo forma de contestar.
Soy mudo, sin papeles de mudez, sólo que no sé cuánto durará.
........................
Cierta celebración en el "Monumento a los Héroes" en mi pueblo natal (y comentarios al respecto), me hicieron volver a mirar viejos problemas, que había dejado de lado para problemas posteriores, y así comencé a interesarme por tener en mis manos, esa famosa (al menos a nivel local) "Monografía de la comuna de Păcureți", escrita por "Andrei Nicolescu", pero dado el hecho que no puedo encontrarla, después de todo, ¿por qué no crearía una, yo mismo?
Hay infinitamente más oportunidades para hacerlo en 2024 que en 1912.
Entonces, mudo, sin voz, realicé tres grabaciones en video que incluyen en ellos los "dolores del parto" de esta monografía.
Necesito la ayuda de cualquier amigo de mi lista de amigos, o fuera de ella, que me pueda ayudar con datos, con aclaraciones. Una de las formas en que puede hacerlo es mi correo electrónico "adiiordache59@gmail.com".
Actualmente estoy procesando datos que se encuentran en mi página web titulada "Păcureți. Gaceta Oficial del 2 de noviembre de 1946", pero los datos de esta página están interrelacionados con los datos de mis otras páginas web como:






Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

(In)Cultura Epocii de Aur - România / (In)Cultura de la Edad de Oro - Rumania

Imagen
 Pornesc acest articol de la un raspuns pe care mi l-am propus al da pe Facebook la un comentariu ca acesta : " În multe privințe eram mult mai civilizați sau chiar evoluați decât multe din țările pretinse a se afla în capitalismul democratic. După ‘89 tot ce a fost bun a fost distrus, ne-am trezit parcă în junglă, fiecare să lupte individual pentru propria supraviețuire. Asta nu e evoluție, ci involuție. Cei mai slabi au evadat din junglă și au ales calea străinătății, acolo au găsit liniște, decență și au profitat de protecția socială. Din păcate, mulți români au fost primiți și tratați ca slugi, oameni de mâna a doua. Nu toți, unii au avut noroc și parte de respect. Un proverb românesc spune că “unde nu-i cap, vai de picioare ”. Raspunsul meu: " Ca la orice subiect, câți comentatori... atâtea puncte de vedere. Ca la orice subiect, toți comentatorii au dreptate, doar că unii au 90% dreptate, alții au 50% dreptate, alții 10% dreptate, sau chiar mai mult, sau mai puțin. Pe câ
Leer más

Egalitatea umană / Igualdad humana

Imagen
 Subiect: Traducere din spaniolă în română a articolului "Igualdad humana - Wikipedia en español" (vezi " Egalitate umană - Sociologie elementară "). Tema: Traducción del español al rumano del artículo "Igualdad humana - Wikipedia en español" (ver " Igualdad humana - Sociología elemental ") . Egalitatea umană Conceptul "Egalitatea umană" reprezintă credința că ființele umane împărtășesc aceeași demnitate .​ Una dintre clasicele sale expresii este că „se nasc egale”.​ Inegalitatea umană este credința opusă, care justifică diferite tipuri de dominație , oprimare și discriminare . Conceptul de egalitate umană nu se aplică aspectelor antropologice fizice (gradul diferențelor dintre indivizi și grupuri umane sau originea unică a speciei umane - monogenismul - fac obiectul altor dezbateri științifice) ci aspectelor filozofice sau etice care pot să fie aplicate în domenii politice, sociale și economice, cum ar fi egalitatea politică ,
Leer más