Cimitirul Păcureţi / Cementerio de Păcureţi

Cimitirul Păcureţi (la nivel de 1912) 
"Satul Păcureţi posedă cimitirul său înfiinţat în anul 1883, în partea de nord, Ia punctul numit "Țeapă". Până în acest an morţii să îngropau în jurul Bisericei (1). 

În acest nou cimitir, nu se află până astăzi nici un monument mai însemnat. În jurul Bisericei se găsesc însă, din trecutul unor însemnate familii locale, două cruci de piatră, cu oarecare lucs 

lucrate, cu inscripţiile acestea : 


l) "Aici, la această cruce se odihneşte întru fericire robul lui "Dumnezeu, Simeon, împreună cu părinţii d-lui şi fice, născut la "1809 şi petrecut din viaţă la 1862 Decembrie 24. Rugaţivă toţi „Dumnezeu să-i ierte. Această cruce s'a ridicat de unul fiu al său, Ghica". 


2) ,,Aici la această cruce se odihneşte întru fericire roaba lui ,,Dumnezeu, Maria Georgescu, născută la 1839 Februarie 3, căsătorită la 1855 Genarie 30 şi petrecută din viaţă la 1866 Maiu 10. 

„Rugaţivă-ţi toţi Dumnezeu s'o erte. Această cruce s'a ridicat de "consorţul său Ghica Simionescu". 


Tot în acest cimitir există în bucăţi, răsturnat, monumentul ridicat de Matache Mateescu în anul 1872, la mormântul soţiei sale Ecaterina Mateescu, născută Dumitrache Păcureţeanu, purtând pe faţă inscripţia: 

..........................

1) Înfiinţarea cimitirului nou a întâmpinat resistenţă din partea sătenilor. Sătenii ziceau că ducătorii celui întâi mort, mor şi ei. Preotul de asemenea avea această superstiţie. Cel întîi mort a fost dus la acest cimitir nou de la Biserică de Primarul şi notarul comunei."
(Fragment din volumul "Monografia comunei Pacureti", paginile 98, 99, 100 si 101), publicat in 1912 de Andrei Nicolescu - Păcureți. ...vezi articolul complet.

/

Cementerio de Păcureți (a nivel de 1912)

El pueblo de Păcureți tiene su propio cementerio establecido en 1883, en la parte norte, en el punto llamado "Țeapă (Estaca)". Hasta este año, los muertos deberían ser enterrados alrededor de la Iglesia (1).

En este nuevo cementerio no existe ningún monumento significativo hasta el día de hoy. Sin embargo, alrededor de la Iglesia, del pasado de algunas importantes familias locales, hay dos cruces de piedra, trabajadas con un visible lujo, con estas inscripciones:

l) "Aquí, debajo a esta cruz, reposa feliz el siervo de Dios, Simeón, junto con sus padres y con sus hijas, nacido en 1809 y fallecido el 24 de diciembre de 1862. Oren todos para que Dios los perdone. Esta cruz fue erigido por uno de sus hijos, Ghica".


2) "Aquí, junto a esta cruz, reposa feliz la sierva de Dios María Georgescu, nacida el 3 de febrero de 1839, casada el 30 de enero de 1855 y fallecida el 10 de mayo de 1866.

"Todos ustedes oren para que Dios la perdone. Esta cruz fue erigida por "su consorte Ghica Simionescu".


También en este cementerio se encuentra en pedazos, derribado, el monumento erigido por Matache Mateescu en 1872, en la tumba de su esposa Ecaterina Mateescu, nacida Dumitrache Păcurețeanu, que lleva la inscripción en el averso:

..........................

1) El establecimiento del nuevo cementerio encontró resistencia por parte de los aldeanos. Los aldeanos solían decir que los líderes de los primeros muertos también mueren. El sacerdote también tenía esta superstición. El primer muerto fue trasladado a este nuevo cementerio desde la Iglesia por el alcalde y el notario del municipio.
Fragmentos del volumen "Monografía de la Comuna de Pacureti, pag 98, 99, 100 si 101), volumen publicado en 1912 por Andrei Niculescu Păcureți. Ver el articulo por completo.

Vezi articole relaționate, creații digitale ale aceluiași autor / Ver artículos relacionados, creaciones digitales del mismo autor:

Comentarios

Publicar un comentario

Entradas populares de este blog

Păcureți (1912). Traiul sătenilor / Păcureți (1912). El nivel de vida de los aldeanos

Imagen
Aici, în limba română, citat din volumul " Monografia comunei Păcureți ", publicat de  Andrei Nicolescu  în anul 1912. Mai jos, in limba spaniolă, traducerea (plus  wikificarea  în ambele limbi) făcută de admin. Aquí, en rumano, citado del volumen " Monografia comunei Păcureți ", publicado por el  Andrei Nicolescu  en 1912. Mas abajo, en español, traducción (más la  wikificación  en ambos idiomas) realizada por admin .   Pagina 72 în PDF / 70 în carte Capitolul IX   Traiul sătenilor   Mai toată populaţiunea Păcureţilor duce acelaş traiu şi aceleaşi obiceiuri . Nici un bordeiu nu există în comună.  554 case cu o singură încăpere , acoperite 20 cu coceni şi 524 cu şindrilă , înălțimea 2 metri, locuite de 1786 suflete.  55 case cu 2 încăperi, sală la mijloc şi prispă, locuite de 440 suflete, acoperite 40 cu fier, 15 cu şindrilă, înălţimea 2 m şi 25 cm.  5 case cu mai multe încăperi, locuite de 20 suflete, învelite cu şindrilă, înălţimea 3 metri.  614 Totalul caselor.
Leer más

Despre "Monografia comunei Păcureți" / Sobre la "Monografía de la comuna de Pacureți"

Imagen
Ayord says: Va fi o lucrare foarte amplă, o lucrare care se va face sub ochii publicului spectator, o lucrare căreia, ori de câte ori timpul mi-o va permite, îi voi mai adăuga noi și noi cărămizi. Va fi un fel de zgârie-nori pe care eu îl voi zidări doar cu sculele de mână proprii zidarului, iar aici, de-abia suntem la faza săpatului șanțurilor pentru fundație. Prin această " poartă de acces " se intră, de fapt, în șantierul propriu zis. Poftiți!  la șantierul...  Despre "Monografia comunei Păcureți" Citat din "Monografie": CAPITOLUL I   ISTORICUL COMUNEI  § I  Generalităţi  Isvoarele istorice care să ne dea date sigure, despre trecutul, evenimentele petrecute, în satul Păcureţi, ne lipsesc cu desăvîrşire.  Şi vor fi fost multe de reţinut.  Intr'un sat unde comerciul de petrol a început de pe la 1500 - 1600 , câte fapte interesante nu s'a putut întâmpla.  Singure poveştile bătrânilor, confirmate prin împrejurări mai noi, ne mai pot întări credinţe
Leer más

Păcureți 1912. Hora satului / Păcureți 1912. El baile local

Imagen
  Hora satului  ,,Hai la horă "; ,,mergi azi la horă ?".  Astfel 'şi spun fluturându-le pe buze iubirea de viaţă, scânteindu-le ochii de lumină şi  se întreabă cu zâmbete de bucurie fetele în dimineaţa zilelor de Dumineci şi sărbători adunate cu cofele la fântână , unde în noaptea de bobotează ,când se scaldă apele de la Isus ", şi-a văzut norocul dacă busuiocul pus acolo a fost mai bogat înrourat de bruma nopţii.  Tot să trăeşti. Munca grea de peste săptâmănă nu împiedică de fel hora să nu se ţie. Cei 15-20 ani sunt prilej de mari avânturi, făuritori de idealuri în neant!  Hora e veşnic tânără, ea nu are sfârşit.  Ce nu înbătrâneşte?  ,, hora" spun bătrânii.  E zi cu soare. Nici un nor nu vesteşte ploae sau furtună. Un vânt uşor adie în aer răcorind tinerele vlăstare spre bucuria sufletului lor ce pluteşte în dulcele iluzii ale unei vieţi înaripate de raiul speranţei.  La horă cântă din vreme, doină cântec dulce, cei doi lăutari din „ diblă " şi o
Leer más