Luați laba de pe România mea

 Luați laba de pe România mea
Fiecare cetățean român are România lui și are datoria morală, să o lase strănepoților lui mai bogată (din toate punctele de vedere) decât a primit-o de la străbunicii lui.
Și asta, fără a încălca el drepturile și libertățile cuiva, și nici să nu-i încalce lui, cineva, drepturile și libertățile sale.
Într-una din zilele când m-am aflat în casa mea, am deschis Google Maps-ul și printre altele, am apăsat butonul "Locație", și rezultatul l-am trecut la "favorite".
După asta, ori pe oriunde aș fi prin lume, oridecâte ori deschid Google Maps-ul, pe locul în care mă aflam la acel moment al determinării poziționării mele în timp și spațiu, apare... o inimă.

Acum, pentru că serbăm "Ziua României" și ne batem cu pumnii în piept... că suntem români, dar fiecare... știind doar el însuși ce... rumegă, în mintea lui, când zice aceste cuvinte, pun aici pe masă... considerații de-ale mele.
Am făcut o captură a acestei hărți a României în care o inimă indică care este locul meu în "avionul" ăsta care se numește "România", și am multiplicat-o pentru a crea cu aceste imagini, o altă imagine.
Fiecărui cetățean al României, îi corespund două dimensiuni: "dimensiunea privată", și "dimensiunea publică".
Când te afli (fizic, mental, sau ambele) în cadrul dimensiunii tale private, și privești "dimensiunea ta publică", este ca atunci când la vreun eveniment tu faci poza, și... ies toți în poză, în afară de tine.

Fiecare cetățean din lumea asta are, doua "moșii", cărora el le este "centru", tot la fel cum "axul limbilor ceasului" este "centru"...limbilor de ceas care se învârtesc in jurul lui.

In cazul omului, o limba (ca a ceasului) descrie raza proprietății sale private (atâta cata are), iar cealalta limba, descrie raza acelei "moșii" care nu aparține vreunei sau vreunor persoane anume, ci aparține întregului colectiv de persoane, colectiv care se numește... popor. Fara "dimensiunea privata" pot rămâne multi, din diferite motive, dar condiția de co-proprietar al "dimensiunii publice" a tarii al carui cetatean este, juridic, nu si-o pierde niciodată, pe toata durata existentei lui.

Orice tara este asemeni unui tablou, iar proprietarul acestui "tablou" trebuie sa isi poata aseza "tabloul", in orice pozitie vrea, cata vreme prin asta nu incalca vreun drept sau vreo libertate... care nu-i apartine.

Unii isi pot aseza "tabloul" asa (rasucit spre stanga):

Altii poate râvnesc sa-l așeze inclinat spre dreapta...

Alții poate tânjesc sa-si puna "tabloul" cu fundul in sus

Unii poate vor sa-l puna asa, 

Iar altii poate ca aspira sa-l puna asa.

Oamenii au voie sa aspire la soluții care sa aducă "Un mâine mai bun, pentru toata lumea", Întotdeauna exista o soluții (vreo soluție), care este... cea mai buna dintre toate soluțiile posibile. Iar prin aducerea de argumente bine documentate, prin negocieri, întotdeauna se poate ajunge la cea mai buna solutie, dintre soluțiile posibile omului.

Citeam odata undeva (nu-mi mai aduc aminte unde, afirmația aceasta.

"Un om, nu se poate afla in doua sau mai multe locuri deodată, ci doar in unul. Când se afla intr-un loc, el se afla doar in acel loc, si nu in altul".

Ca orice piesa de la sah, ca orice pasager de avion, asa si omul, cand pune kuru intr-un scaun, nu-l poate pune si in alt scaun.

Oricine procedează ca mine, asezandu-se la o masa din casa sa, deschizând calculatorul si căutând punctul de pe coordonatele geografice in care se afla, va obtine... in aparenta, o aceeași harta, dar in realitate, doua la fel, nu se pot obtine.

De aceea eu spun: 20.000.000 de cetățeni români = 20.000.000 de Românii.

Doar daca ne respectam unii pe altii, formam un intreg, altfel formam... numai fracții.