Păcureți (1912). La Țeapă / Păcureți (1912). A El Empalador
- Aici, în limba română, citat din volumul "Monografia comunei Păcureți", publicat de Andrei Nicolescu în anul 1912. În limba spaniolă (mai jos), traducere (plus wikificarea în ambele limbi) făcută de admin.
- Aquí, en rumano, citado del volumen "Monografia comunei Păcureți", publicado por el Andrei Nicolescu en 1912. En español (abajo), traducción (más la wikificación en ambos idiomas) realizada por admin.
CAPITOLUL I
ISTORICUL COMUNEI
§ I
Generalităţi
Isvoarele istorice care să ne dea date sigure, despre trecutul, evenimentele petrecute, în satul Păcureţi, ne lipsesc cu desăvîrşire.
Şi vor fi fost multe de reţinut.
Intr'un sat unde comerciul de petrol a început de pe la 1500-1600, câte fapte interesante nu s'a putut întâmpla.
Singure poveştile bătrânilor, confirmate prin împrejurări mai noi, ne mai pot întări credinţele în origina noastră etnică, în crearea sufletului românesc.
Numele de Păcureţi şi l-a luat de la păcură, mineral ce a fost descoperit aci din timpuri imemoriale. Dupe un hrisov din 1644, păstrat de familia Ghiţă Pătraşcu, înainte de a se numi Păcureţi, se zicea satului ot Hizeşti, după o familie ce o locuia, ot Sărăşti după locurile sărate, ot Tulburea, dupe pârîul Tulburea, ot Brăneşti după Brană. Moşia Izeşti în vechime forma un trup în prelungire de la Opăriţi M. N. până la Hârsa în apa „ Bucovelului", astăzi în sute de parcele.
Cititorul, care va urmări această lucrare, legată de industria ţării, va găsi la istoricul proprietăţilor locale şi a păcurei, multe amănunte interesante.
Se păstrează, ca dată mai veche, până astăzi, numele unei poziţiuni mai înalte, la o trecătoare spre munţi, de „Ţeapă", care ne dă probabilitatea că aci a fost un loc de pedeapsă" pe timpul Voivodului nostru Vlad Ţepeş (1456~1462).
Prin secolul al XVI, dau bătrânii ca sigur că localitatea numită Izeşti, a locuit-o, constituiţi în sat, o seamă de Tătari, care construise locuințe, plantase vii, a stat 30-40 ani. Aveau şi biserica lor. Nu se ştie însă cum a dispărut cu toţii, căci nici o urmă de ei nu se mai găsesc. În vecinătatea Păcureţilor, la Opăriţi, a fost o familie boerească, Mârza, ce se coboară dintr'un Han tătăresc (1).
Pomenesc bătrânii de ocupaţiile ruseşti de prin 1812, 1821, 1856 şi povestesc multe de eteria grecească- ,,Arvaţii", le zic ei~, de Turci, de Ruşi, care veniau, trăiau pe spinarea băştinaşilor, dar, tătuşi plecau !
Despre Ruşi se spune că cât stau, la trei case unul, nu făceau nimic, îşi petreceau viaţa în trândăvie. Când gazda nu le satisfăcea toate gusturile lor, ridicau ce găsiau prin case şi curţi şi duceau la cârciumă.
Groaza de ceata jefuitoare a lui Ipsilante, a lăsat aci urme adânci. Până astăzi se păstrează între sătence cuvântul Ipsilante, ce îl dă la necaz copiilor zicându-le „Ipsilantele Dracului".
Turcii şi ei au avut partea lor aci. Totuşi purtarea lor era mai blândă ca a fraților de cruce, Ruşi şi Greci. Localnicii sufereau jaful şi tortura fraţilor, dar Turcilor nu le acorda această favoare. Turcii veneau singuratici, după negustorie de păcură. De Turci aveau şi groază mai mare, şi răzbunarea localnicilor, când puteau, era îngrozitoare. Se raportează că cinstea Turcilor era exemplară; acolo unde ei erau slabi era „ghiduşiile" dar acolo şi răzbunarea Românilor, era şi mai teribilă ! (2).
Turcii cu stăpânirea, Grecii cu naţia, Ruşii cu crucea, veniau şi jefuiau cu toţii ca la ei acasă. Atât numai că plecau.
Pacostea mai mare însă era ceata de trântori streini, de regulă Greci, care rămâneau, se constituiau în caste religioase călugăreşti şi cu evanghelia într'o mână, cu crucea în o altă, construiau metoace, se aşezau, furau moşiile şi deveneau stăpâni pe tot coprinsul Românului.
.....................
 |
| Vezi en Google Maps / Véase en Google Maps. 45°09'22.6"N 26°07'31.6"E. |
PARTE I. MONOGRAFÍA GENERAL. Página 11.
CAPÍTULO I
LA HISTORIA DE LA COMUNA PACURETI
§ I
Descripción general
Faltan por completo fuentes históricas que nos den datos fiables sobre el pasado, sobre los acontecimientos ocurridos en el pueblo de Păcureți.
Y serán muchos dignos de recordar.
En un pueblo donde el comercio del petróleo comenzó entre 1500 y 1600, cuántos hechos interesantes pudieron ocurrir.
Sólo los cuentos de nuestros mayores, confirmadas por circunstancias más recientes, pueden fortalecer nuestras creencias en nuestro origen étnico, en la creación del alma rumana.
El nombre de Păcureți proviene del fueloil, mineral descubierto aquí desde tiempos inmemoriales. Según una carta de 1644, conservada por la familia Ghiţă Pătraşcu, antes de que se llamara Păcureți, el pueblo se llamaba ot Hizeşti, en honor a una familia que vivía allí, ot Sărăşti por los lugares salados, ot Tulburea, por el arroyo Tulburea, ot Brăneşti después de Brană. En la antigüedad, el dominio Izeşti formaba un cuerpo que se extendía desde Opăriți al Norte. hasta Hârsa en el agua de "Bucovel", hoy en cientos de parcelas.
El lector que siga este trabajo relacionado con la industria del país encontrará en la historia de las propiedades locales y del fuel oil muchos detalles interesantes.
La historia general del país nos muestra que en los llanos y en las montañas nuestros han pasado muchas naciones extranjeras. Probablemente Păcureții no se libró de la visita de estos... invitados.
Se conserva, como una fecha más antigua, el nombre de una posición geográfica mas alta, antes de un puerto en las montañas, que se llama "La teapa", y que nos da la probabilidad que ha sido utilizado por nuestro principe Vlad Tepes (1456 - 1462) como un lugar de penas.
Nuestros ancianos dicen con certeza que en el siglo XVI la localidad llamada Izeşti estaba habitada por un grupo de tártaros que construyeron casas, plantaron vides y vivieron allí durante 30 a 40 años. También tenían su iglesia. Sin embargo, no se sabe cómo desaparecieron todos, pues no se puede encontrar ningún rastro de ellos. En las cercanías de Păcureţi, en Opăriți, vivía una familia bóer, los Mârza, descendientes de una posada tártara (1).
Los ancianos mencionan las ocupaciones rusas de alrededor de 1812, 1821, 1856 y cuentan mucho sobre el ethereum griego - "Arvats", como los llaman~, sobre los turcos, sobre los rusos, que vinieron, vivieron a espaldas de los aquí nativos, pero, por lo menos, al final se fueron!
Se dice de los rusos que mientras estaban alojados, uno a tres casas, no hacían nada, pasando la vida en un continuo ocio. Cuando el anfitrión no satisfacía todos sus gustos, recogían lo que encontraban en las casas y patios y lo llevaban al pub.
El terror de la niebla merodeadora de Ipsilantis dejó profundas huellas aquí. Hasta el día de hoy, la palabra Ypsilante se conserva entre los aldeanos, lo que causa problemas a los niños al llamarlos "Ypsilante del Diablo".
Los turcos también tuvieron su parte aquí. Sin embargo, su comportamiento fue más apacible que el de los hermanos de la cruz, rusos y griegos. Los lugareños sufrieron el robo y la tortura de los hermanos, pero a los turcos no se les concedió este favor. Los turcos llegaron solos, después de comprar combustible. Tenían aún más miedo de los turcos y la venganza de los lugareños, cuando podían, era terrible. Se dice que el honor de los turcos fue ejemplar; donde eran débiles, hubo "estupideces", pero allí la venganza de los rumanos fue aún más terrible (2).
Los turcos con el gobierno, los griegos con la nación, los rusos con la cruz, todos vinieron y saquearon como en casa. Recién se estaban yendo.
El mayor problema, sin embargo, fue el grupo de drones extranjeros, generalmente griegos, que se quedaron y se formaron en castas monásticas religiosas y con el evangelio en una mano y la cruz en la otra, construyaban metaacs, se establecieran, robaban las propiedades y se convirtieran en dueños de todo el territorio rumano.
....................
2) Una mujer viuda "Baba Sica" tenía tres niñas adultas a quienes escondieron en el bosque vecino "Căprioru", mientras los turcos permanecían en la aldea
Comentarios
Publicar un comentario