Aspirând și eu la condiția de om politic / Aspirando y yo a la condición de ser político
Printre cei care realizează "live"-uri pe YouTube, am și eu (de vreo doi ani) niște modele, niște modele cubaneze precum Eliecer Avila, precum Karlitomadrid, precum Alex Otaola sau precum Rosa Maria Paya, iar de prin țară, de vreo lună-două, "influențeri" precum Remus Cernea.
Mă întreb cum de or fi reușind ei să dea pe post un clip video pe zi (cel puțin), pentru că mie îmi trebuie foarte mult până pregătesc materialele necesare, mai ales că eu am nevoie să le pregătesc în format bilingv, ceea ce îmi dublează, sau poate îmi triplează munca de făcut și timpul de investit.
M-am simțit, și mă simt de mult, ca un om politic ... fără portofoliu. Drept urmare, am decis sa ma bat pentru a ajunge fiu titularul unuia dintre portofoliile politice.
Pentru a defini ce înseamnă asta, mi-a trecut prin minte mai întâi, să dau o căutare pe Google cu formula "Ministro sin portofolio" și Google-ul mi-a adus la suprafață articolul "Ministro sin cartera", unde am găsit că exista deja și o versiune în limba română intitulată "Ministru fără portofoliu".
Multe sunt în internetul ăsta, dar nici un om, niciodată, nu le va găsi, și nu le va ști pe toate.
Știu că locurile (scaunele) de politician, la nivel de fiecare țară, sunt destul de limitate, și în ciuda declarațiilor, mai multă bătălie decât pentru ocuparea lor, nu cred că există în alt domeniu.
Comparând competiția politică cu una dintre cele mai largi, mai răspândite și mai cunoscute competiții din lume, fotbalul, putem spune că pentru a ajunge cineva "jucător de primă divizie", ca să nu mai zicem "jucător de națională", trebuie ca acel cineva, să se nască și cu niște talent deosebit, să aibă și mulți ani de antrenament în picioare, și să mai aibă și o anume cantitate de noroc (să găsească culoarul potrivit) pentru a accede măcar în lotul lărgit al vreuneia dintre echipele de primă divizie, nu mai zici ... pentru a ajunge să prindă vreun loc, în lotul de bază.
Știu, din cele investigate de mine prin diverse enciclopedii (clasice sau virtuale) că ... spre un exemplu, la nivel de o țară precum Spania (cu 47,3 milioane de locuitori) exista aproximativ 75.000 de "scaune de politician".
Asta înseamnă 1 scaun la 630.000 de locuitori.
Asta înseamnă că este o bătălie fantastică pentru ocuparea unui astfel de scaun, și că ți-ar trebui o putere fantastică pentru a te apropia de un astfel de loc.
Lovindu-mă vreme de 30 de ani, de problemele specifice profesiei mele, mi-am spus încă de prin 2008 că ... așa nu mai merge, că singura soluți viabilă pentru rezolvarea acelor probleme, este soluția politică, și că modul cel mai eficient nu este să strigi din tribună, cuiva din teren, cum să facă ca să marcheze golul necesar câștigării meciului de echipa al cărei acționar ești, ci să cobori tu însuți în teren (dacă te crezi mai în stare) și să contribui tu, în mod direct, la acea aspirată victorie.
Știu că mulți au râs, și mulți vor râde de intenția mea, dar doar eu sunt cel care știe cât antrenament în această direcție, am făcut în viața mea, și nu îmi este teamă să îmi asum acest risc.
Ca să nu cumva să reușești să te apropii de acel scaun (râvnit de toți, dar urât de mulți cu atât mai mult cu cât înțeleg că nu vor fi în stare să se cațere pe el niciodată) cu atât mai mult te vor săpa, vor rupe bucăți din tine, cei din proximitatea ta mai imediată, sau mai îndepărtată.
Dacă stai ... la pământ, nimeni nu se deranjează de existența ta, dar dacă doar ridici capul, și dai semne că vrei să-ți continui cursa, atunci o să încerce să te lovească și cine prin minte nu-ți trecea.
Unii consideră că cel mai bine e să mergi pe burtă, să nu deconspiri intenția ta decât după ce te vezi (dacă te vezi) cu sacii în căruță.
Mie așa victorii, nici nu mi-au trebuit, și nici nu-mi trebuiesc.
Profesia mea are nevoie de un șofer care să-i fie avocat, are nevoie să-i fie apărate drepturile de cineva care a mâncat acea pâine, care îi cunoaște acelei "pâini", amărăciunea, și care crede că știe să aducă îndulcire acelei amărăciuni.
Nu doar că nu există vreun adevărat avocat care să apere interesele acestei profesiuni, dar nu există nici măcar vreun scaun atribuit pentru asta.
Și atunci, de bună voie, niciunul dintre ocupanții vreunui scaun politic, din cate or fi în totalitatea lor în întreaga Uniune Europeană, nu va da drumul scaunului de sub cur, pentru a fi redistribuit, și cu atât mai mult se vor opune să ocupe scaunul un plebeu, în loc să îl ocupe vreun nobil sau vreun împarat de-al acestei lumi.
Este o treabă cum nu se poate mai grea, dar este o treabă la care mă împinge în primul și în primul rând, rațiuni și supra-rațiuni, de legitimă apărare.
/
Entre los que hacen "directas" en YouTube, tengo yo (desde hace unos dos años) algunos modelos a seguir, algunos modelos cubanos como Eliecer Avila, como Karlitomadrid, como Alex Otaola o como Rosa Maria Paya, incluso de mi país, desde hace un mes o dos, a "influencers" como Remus Cernea.
Me pregunto yo, con un poco de envidia, cómo pueden publicar ellos un video por día (por lo menos), porque yo necesito mucho tiempo para preparar los materiales necesarios, sobre todo porque necesito prepararlos en formato bilingüe, lo que duplica, o quizás triplica, el esfuerzo que hago y el tiempo que invierto.
Me sentí, y me he sentido durante mucho tiempo, como un político ... sin cartera. Quiero ser dueño de una de las carteras políticas.
Para definir lo que esto significa, primero se me ocurrió hacer una búsqueda en Google con la fórmula "Ministro sin portofolio", y Google sacó a la superficie el artículo "Ministro sin cartera", donde encontré que ya existía una versión rumana titulada " Ministro sin cartera ".
Hay muchas cosas en este Internet, pero ningún hombre los encontrará y no los conocerá a todos.
Sé que los escaños para la función de político, a nivel de cada país, son bastante limitados, y a pesar de las declaraciones, más batalla que por su ocupación, no creo que haya en otro campo.
Comparando la competición política con una de las competiciones más grandes, mas extendidas y mas conocidas en el mundo, el fútbol, podemos decir que para convertirse uno en un "jugador de primera división" (por no hablar de convertirse uno en "jugador de la selección nacional"), alguien debe ser ... nacido como poseedor de algún talento especial, tener muchos años de durísimo entrenamiento en su cuenta, y tener cierta cantidad de buena suerte (para encontrar aquella vía propicia) para acceder al menos a la plantilla extensa de de alguno de los equipos de primera división (y mucho mas ... para llegar a ocupar lugar como titular en el equipo base).
Sé, por lo que investigué a través de varias enciclopedias (clásicas o virtuales) que ... por ejemplo, a nivel de un país como España (con 47,3 millones de habitantes) hay unos 75.000 "escaños políticos".
Eso significa 1 escaño por cada 630.000 habitantes.
Esto significa que es una batalla fantástica ocupar un tal escaño, y que necesitarías un poder fantástico para acercarte a ese.
Luchando yo durante 30 años, con los problemas especificas de mi profesión, me dije desde 2008 que ... así no hay manera, que la única solución viable para resolver esos problemas es la solución política, y que la más efectiva no es gritar desde la grada, a alguien que esta en el campo de juego, como y que debe hacer para marcar aquel gol siempre necesario para ganar el partido por el equipos del que tu eres socio, sini bajar al campo de juego tú mismo (si crees que puedes aportar mas) y contribuir directamente a aquella soñada victoria.
Sé que muchos se han reído, y muchos se reirán de mi intención, pero soy el único que sabe cuánto entrenamiento en esta dirección he hecho en mi vida, y no tengo miedo de correr este riesgo.
Para que no consigas acercarte a este escaño (codiciado por todos, pero odiado por muchos, sobre todo por aquellos que lo tienen comprendido que nunca podrán subirse a el) cuanto más te van a cavar, te van romperán en pedazos, aquellos de tu proximidad inmediata o de más lejos.
Si te quedas caído en el suelo, a nadie molestara tu existencia, pero si simplemente intentas levantar la cabeza y muestras señales de que quieres continuar tu carrera, entonces intentarán golpearte incluso de los quién ni por lo menos tu mente no pensabas.
Algunos piensan que la mejor manera es subir peldaños en silencio, no revelar tu intención hasta que no te pueden parar.
Pero yo nunca he necesitado tales victorias, ni las necesito.
Mi profesión necesita un conductor que la defienda, tiene necesidad de ser defendida por alguien que comió este pan, que conoce la amargura de este "pan", y que cree saber endulzar esa amargura.
No solo no existe algún abogado de verdad que defienda los intereses de esta profesión, sino que ni siquiera hay algún escaño asignado para tal función.
Y por supuesto, voluntariamente, ninguno de los ocupantes de algún escaño político (no se cuantos escaños serán en totalidad en toda la Unión Europea), cederá su escaño, para ser redistribuido, y aún mas para sentarse en el algún plebeyo, en lugar de estar ocupado por un noble o un emperador de este mundo.
Es este un trabajo como no puede ser más difícil, pero es un trabajo a que me esta empujando ante todo, razones y sobre-razones de legitima defensa.
 |
| Scaune politice / Escaños políticos |
Comentarios
Publicar un comentario