Lipsa de cunoastere juridica / Falta de conocimiento juridico
La o postare de pe grupul "Avocat roman in Spania", acolo unde cineva se plângea (vezi captura de mai jos) că i se cere să muncească 60 de ore pe săptămână și arăta cu cât este plătit, eu am comentat următoarele:
>
"Părerea mea este că legea trebuie să se respecte, indiferent cine ar fi pe post (pe acela sau pe vreun alt post de munca). Chestia cu "Dacă nu-ti convine, pleci", mie nu mi-a plăcut niciodată (și nu am folosit-o). Dacă e să nu-ti convină ceva, și să alegi să pleci, pofta asta trebuie să-ți vină din alt motiv decât acela al încălcării legii de către cealaltă parte a contractului (și nu din acela că angajatorul nu respectă legislația muncii). În Uniunea Europeană săptămâna legală maximă de lucru este de 48 de ore. Eu sunt de profesie șofer, si încălcările în acest domeniu mobil (mult mai sutil decât domeniul clasic) sunt, din partea angajatorilor, de la grave în sus. Întreprinderile sunt ale lor (ale antreprenorilor), dar posturile de muncă le ocupăm noi, angajații. Dacă toți sărim din schemă pentru că angajatorul îți violează drepturile tale de angajat tocmai pe principiul :"Dacă nu-ți convine tratamentul, șterge-o", nu facem decât să întretinem acest sistem, să-l perpetuăm. De unul singur nimeni nu poate îndrepta nimic. Doar împreună ... dacă avem minte suficientă, putem îndrepta lucrurile (așezându-le în albia lor legală). România ceaușistă a fost o țară ... eminamente salarială (toți eram ... salariați, salariați ai statului ceaușist), dar suntem salariații care am cunoscut cel mai puțin (deloc adică) juridica laborală. "Avea grijă"... statul ceausist, de drepturile, noi (salariatii) eram precum calul (ca să nu zic boul). Semnai angajarea și atât, acela era unicul moment juridic la care luai parte. Restul ... ham. Pe structura traducerii (în Wikipedia) a articolului "Trabajo en relacion de dependencia" am încercat (deși n-am fost niciodată vreun bun orator) sa arăt (inclusiv prin intermediul unui video) câtă "noțiune a cuvintelor", ne lipseste nouă românilor (copii, nepoți si stranepoți ai acelui sistem ceausist), mai ales în materie de legislație laborală.
Las aici linkul, pentru eventuali interesați: https://youtu.be/C24wK1t3NqU
/
En un post en el grupo "Abogado rumano en España", donde alguien se quejaba de que esta forzado a trabajar 60 horas semanales y mostraba cuánto le pagaban (como en la captura que se ve aquí), comenté lo siguiente:
>
"Mi opinión es que la ley debe de ser respetada, sin importar quién esté en aquel puesto de trabajo (en ese o en cualquier otro puesto de trabajo). Lo de "Si no te conviene, vete", nunca me gustó (y nunca lo usé). Si algo no te conviene y decides irte, esta "lujuria" debe llegar a ti por un motivo distinto al de quebrantamiento de la ley por parte de la otra parte del contrato, y no porque el empleador no cumpla con la legislación laboral. En la Unión Europea, la semana laboral máxima legal es de 48 horas. Yo soy conductor de profesión, y las infracciones en este campo móvil (mucho más sutiles que en el campo clásico) son, por parte de los empresarios, desde graves hacia arriba. Las empresas son suyas (a los empresarios), pero los puestos de trabajo los ocupamos nosotros (los empleados). Si todos saltamos del esquema porque el empleador viola tus derechos como empleado precisamente por el principio: "Si no te conviene el trato, largate", solo estamos manteniendo este sistema, perpetuándolo. Nadie puede arreglar las cosas, a solas. Solo juntos ... si tenemos suficiente mente, podemos hacer que las cosas sean correctamente hechas (poniéndolos en su lecho legal). Rumania comunista era un país ... eminentemente asalariado (todos éramos ... empleados, empleados del estado de Ceausescu), pero somos los empleados que menos (o mejor dicho ... nada) conocíamos la legislación laboral. El que se apañaba de velar nuestros derechos era ... el estado de Ceausescu, nosotros (los empleados) éramos como un caballo (por no decir ... como un buey). Firmar el contrato era el único momento jurídico en el que, el empleado participaba. Y del resto ... arnés.
Sobre la estructura de la traducción (en Wikipedia) del artículo "Trabajo en relación de dependencia" intenté incluso mediante a un video (aunque nunca fui un buen orador) mostrar cuánto desconocimiento tenemos nosotros, los rumanos (hijos, nietos y bisnietos de aquel sistema comunista), especialmente en el ámbito de la legislación laboral".
Comentarios
Publicar un comentario